Târzii impuse de guvern înainte de avort
În toată țara, statele au adoptat legi care obligă femeile să amâne avortul pentru o anumită perioadă de timp, în general cel puțin 24 de ore, după ce au obținut informații impuse de stat menite să le convingă să nu facă avort. Într-un număr de state, legile le obligă pe femei să facă două drumuri la clinică: Femeile trebuie să facă mai întâi o vizită separată la clinică în scopul exclusiv de a primi informații anti-alegeri și apoi să aștepte cel puțin 24 de ore înainte de a se întoarce la clinică pentru avort.
Târziile impuse de guvern nu au alt scop decât acela de a face ca obținerea unui avort să fie mai dificilă, mai periculoasă și mai costisitoare pentru femeile care sunt cel mai puțin capabile să suporte povara unei sarcini nedorite. Răul unor astfel de restricții este resimțit cel mai mult de cele care au cele mai puține resurse – femeile sărace, minorele, femeile din mediul rural, femeile care lucrează fără asigurare sau concediu medical și femeile maltratate.
Douăsprezece state au în prezent legi care obligă femeile să își amâne inutil avortul: Alabama, Arkansas, Idaho, Indiana, Kansas, Kentucky, Louisiana, Michigan, Mississippi, Nebraska, Dakota de Nord, Ohio, Pennsylvania, Carolina de Sud, Dakota de Sud, Utah, Virginia și Wisconsin. Într-o serie de alte state, au fost adoptate legi de amânare obligatorie, dar acestea sunt interzise sau nu sunt aplicate în alt mod.
Târziile impuse împiedică femeile să obțină avorturi
Târziile impuse de guvern împiedică femeile să obțină avorturile necesare. Cercetările, inclusiv un studiu publicat în Journal of the American Medical Association (Jurnalul Asociației Medicale Americane), arată că solicitarea ca femeile să facă o deplasare separată la clinică pentru a primi informațiile impuse de stat împiedică între 10 și 13 la sută dintre femei să obțină avorturile pe care le doresc.
Pentru aceste femei, deplasarea inițială la un furnizor de avorturi este incredibil de dificilă; a face o a doua deplasare este imposibilă. Optzeci și șase la sută din comitatele din Statele Unite nu au medici instruiți, calificați și dispuși să efectueze avorturi. De exemplu, în Dakota de Nord și Dakota de Sud există doar un singur medic în fiecare stat care face avorturi. Iar în întreaga țară, multe dintre clinicile care oferă avorturi o fac doar o dată sau de două ori pe săptămână, din cauza lipsei de medici. Având în vedere aceste realități, multe femei – în special cele care locuiesc în zonele rurale, unde furnizorii de avorturi sunt puțini și îndepărtați – trebuie să parcurgă sute de kilometri pentru a ajunge la cea mai apropiată clinică.
Pentru că costul unui avort crește dramatic pe măsură ce sarcina avansează, întârzierile impuse de guvern fac ca avortul să fie inaccesibil pentru multe femei. În timp ce avorturile din primul trimestru obținute de la un furnizor nespitalicesc costă de obicei între 350 și 500 de dolari, un avort în al doilea trimestru la o clinică poate costa 1.000 de dolari sau mai mult. Iar cele mai multe clinici nu efectuează deloc avorturi în al doilea trimestru. Femeile care au nevoie de avorturi în al doilea trimestru fie trebuie să își asume povara de a călători, adesea în afara statului, la o clinică care oferă avorturi în al doilea trimestru, fie trebuie să apeleze la un spital. Dar numărul spitalelor care oferă avorturi a scăzut în ultimul deceniu, din cauza fricii de hărțuire și a fuziunilor între spitale anterior laice și spitale afiliate religios, care împiedică entitatea nou fuzionată să ofere avorturi. Dacă o femeie găsește un spital care oferă avorturi în al doilea trimestru, acesta va costa, în general, mii de dolari, un cost pe care multe femei nu și-l pot permite.
În plus față de costul crescut al procedurii, forțarea femeilor de a face două drumuri la clinică duce la costuri suplimentare. Femeile trebuie să se organizeze pentru a-și lua liber suplimentar de la serviciu, punând potențial în pericol locurile de muncă pe care nu-și pot permite să le piardă; să găsească servicii suplimentare de îngrijire a copiilor; și să strângă bani pentru costurile de călătorie și cazare generate de întârzierea obligatorie. Împreună cu costul avortului în sine, aceste costuri pot funcționa pentru a împiedica femeile să obțină avorturile pe care le doresc.
Din cauza obstacolelor ridicate de întârzierile impuse de guvern, femeile care ar fi făcut avorturi sunt forțate să își continue sarcinile. Maternitatea forțată are consecințe drastice asupra vieții femeilor, în special asupra vieților femeilor cu venituri mici care se luptă deja să își întrețină familiile, a femeilor bătute și pentru femeile tinere dornice să își finalizeze studiile.
Retârzierile obligatorii cresc riscurile medicale
Multe dintre femeile care reușesc să depășească obstacolele impuse de legile de amânare obligatorie sunt forțate să caute avorturi mai târziu. De exemplu, după ce în Mississippi a intrat în vigoare o lege care obligă femeile să facă două drumuri la clinică, proporția avorturilor efectuate după primul trimestru a crescut cu 40 la sută. Împingerea unui avort în al doilea trimestru face ca ceea ce ar fi fost o procedură de rutină să fie mai complicată și mai riscantă. După cum afirmă Asociația Medicală Americană în raportul său privind avortul, „”Perioadele de așteptare obligatorii au potențialul de a amenința siguranța avortului provocat. cresc vârsta gestațională la care are loc întreruperea provocată a sarcinii, crescând astfel și riscul asociat procedurii.”””.
Minorele sunt afectate în special de termenele obligatorii
Adolescentele trebuie deja să depășească bariere formidabile pentru a-și exercita dreptul de a alege avortul; legile privind termenele obligatorii creează încă un obstacol. Din mai multe motive, femeile tinere au tendința de a face avorturi mai târziu decât femeile adulte. Multe adolescente au cicluri menstruale neregulate și au nevoie de mai mult timp pentru a recunoaște semnele de sarcină. Adolescentele însărcinate se confruntă adesea cu negarea, rușinea și teama și pot întârzia căutarea ajutorului de care au nevoie. De asemenea, minorele pot avea dificultăți în a strânge banii necesari pentru un avort (în special un avort în al doilea trimestru), în a părăsi școala și/sau locul de muncă și în a găsi un mijloc de transport până la clinică. În majoritatea statelor, femeile tinere trebuie, de asemenea, să îndeplinească legile care le impun fie să își implice părinții în decizia privind avortul, fie să meargă în instanță și să solicite o derogare judiciară de la această cerință. Aceste legi privind implicarea părinților întârzie deja avorturile adolescentelor. Orice pierdere suplimentară de timp cauzată de întârzierile impuse de guvern poate face ca avortul să devină imposibil de obținut.
Retârzierile impuse înjosesc femeile
Statutele care impun întârzieri sunt, în general, cuplate cu legi de consiliere părtinitoare (adesea numite în mod înșelător legi „”Dreptul femeilor de a ști””) care îi obligă pe medici să ofere fiecărei femei informații menite să le descurajeze să facă avort. Întârzierea obligatorie există în mod aparent pentru ca femeia să aibă timp să se „”gândească”” la aceste informații. Alte proceduri medicale, chiar și intervenții chirurgicale mult mai periculoase și mai complicate, nu au perioade de așteptare obligatorii din punct de vedere legal. Obligativitatea întârzierilor pentru avort implică faptul că femeile care solicită avorturi o fac fără o reflecție adecvată și sunt incapabile să ia decizii raționale și morale cu privire la sănătatea și viitorul lor. În realitate, aproape toate femeile, în momentul în care ajung la o clinică, sunt foarte clare cu privire la motivele pentru care doresc un avort. Între momentul în care o femeie află că este însărcinată și momentul în care intră într-o clinică există deja o întârziere încorporată, perioadă în care femeia are suficient timp să se gândească la decizia sa. În plus, clinicile oferă deja în mod obișnuit consiliere și trimit pacientele nesigure sau ambivalente la consiliere suplimentară. Pentru unii, întârzierea impusă este mai mult decât jignitoare. Este o cruzime să-i spui unei femei care pune capăt unei sarcini pentru că fătul ei are o afecțiune incompatibilă cu viața sau unei femei care a rămas însărcinată în urma unui viol sau incest că trebuie să aștepte cel puțin 24 de ore pentru a-și reconsidera decizia.
Târziile obligatorii supun femeile la violență și hărțuire în clinici
Multe clinici sunt pichetate în mod obișnuit de protestatari anti-alegeri. Femeile care trebuie să facă două vizite la o clinică din cauza întârzierilor obligatorii trebuie să se supună de două ori la trauma hărțuirii. Protestatarii anti-alegeri au adoptat tactici pentru a descuraja femeile să se întoarcă la o clinică. Unii urmăresc identitatea pacientelor din clinici prin intermediul plăcuțelor de înmatriculare și le dau telefoane amenințătoare acestora sau familiilor lor în timpul perioadei de așteptare. Unele femei sunt atât de deranjate de hărțuirea întâlnită la o primă vizită încât își amână a doua vizită – dacă se mai întorc la clinică. Supunerea femeilor la hărțuirea din clinică chiar și o singură dată este traumatizantă; a le forța să o experimenteze de două ori este atât rău intenționat, cât și periculos pentru sănătatea femeii.
.