12 pași pentru a diagnostica hipertensiunea arterială – Înțelegând hipertensiunea arterială

Timp de citire estimat: 10 minute

Tensiunea arterială (TA) ridicată, numită și hipertensiune arterială, crește riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și boli de rinichi. Este una dintre cele mai importante cauze de deces prematur la nivel mondial.

În 2025, se estimează că 1,56 miliarde de adulți vor trăi cu hipertensiune arterială (1). Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), hipertensiunea ucide aproape 8 milioane de oameni în fiecare an.

În total, se estimează că aproximativ 20% dintre adulții din lume suferă de hipertensiune arterială. În 1991, National High Blood Pressure Education Program (NHBPEP) a estimat că 43,3 milioane de adulți aveau hipertensiune arterială în Statele Unite (2). Prevalența crește dramatic la pacienții cu vârsta peste 60 de ani.

Este crucial pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru pacienți să înțeleagă cum se măsoară tensiunea arterială, cum se diagnostichează hipertensiunea și care sunt cele mai frecvente capcane care trebuie evitate atunci când se decide dacă există sau nu hipertensiune arterială.

Definiția tensiunii arteriale

De fiecare dată când mușchiul inimii se contractă, acesta pompează sângele în artere pentru a aproviziona țesuturile și organele corpului cu sânge bogat în oxigen. TA este măsura presiunii din artere. Aceasta poate fi comparată cu presiunea apei într-un furtun de grădină, cu excepția faptului că peretele arterial este un țesut viu.

Presiunea arterială este înregistrată ca două numere, de exemplu, 125/80 milimetri de mercur (mm Hg). Primul număr este presiunea sistolică, adică atunci când mușchiul inimii se contractă și sângele este pompat în artere. Cifra inferioară, presiunea diastolică, este presiunea atunci când inima se relaxează și se umple de sânge, între bătăi.

Definirea tensiunii arteriale normale și a hipertensiunii arteriale

Cele mai utilizate clasificări ale TA și ale hipertensiunii arteriale (3) sunt următoarele:

• Normal: TA sistolică mai mică de 120 mm Hg, TA diastolică mai mică de 80 mm Hg
• Prehipertensiune arterială: TA sistolică 120-139 mm Hg, TA diastolică 80-89 mm Hg
• Hipertensiune arterială în stadiul 1: TA sistolică 140-159 mm Hg, TA diastolică 90-99 mm Hg
• Stadiul 2: TA sistolică de 160 mm Hg sau mai mare, TA diastolică de 100 mm Hg sau mai mare

În 2017, Colegiul American de Cardiologie/Asociația Americană a Inimii (ACC/AHA) și-a actualizat ghidurile pentru prevenirea, depistarea, evaluarea și gestionarea hipertensiunii arteriale la adulți, eliminând clasificarea prehipertensiunii arteriale și împărțind-o în două niveluri (4).

• Normal: Mai puțin de 120/80 mm Hg;
• Elevată: Sistolică între 120-129 și diastolică mai mică de 80;
• Stadiul 1: Sistolică între 130-139 sau diastolică între 80-89;
• Stadiul 2: Sistolică cel puțin 140 sau diastolică cel puțin 90 mm Hg;
• Criza hipertensivă: Sistolică peste 180 și/sau diastolică peste 120, pacienții necesitând modificări prompte ale medicației dacă nu există alte indicii de probleme sau spitalizare imediată dacă există semne de afectare a organelor.

Cu toate acestea, mulți experți au refuzat să acorde sprijin ghidurilor ACC/AHA din 2017 (5). Principalele lor obiecții se referă la noua clasificare a hipertensiunii arteriale și la ținta de tensiune arterială de 130 mm Hg sistolică, cu preocupări specifice cu privire la persoanele în vârstă.

Colegiul American al Medicilor (ACP) și Academia Americană a Medicilor de Familie (AAFP) au emis propriile ghiduri pentru adulții în vârstă (cu vârsta de 60 de ani și mai mult), recomandând o țintă de tensiune arterială sistolică mai mică de 150 mm Hg, sau mai mică de 140 mm Hg la anumite persoane cu risc cardiovascular ridicat, despre care concluzionează că „oferă un echilibru optim între beneficii și prejudicii (6).”

Înțelegerea modului în care tensiunea arterială se modifică odată cu vârsta

Se observă o creștere progresivă a TA odată cu înaintarea în vârstă.

Cu toate acestea, hipertensiunea arterială legată de vârstă pare să fie predominant sistolică, mai degrabă decât diastolică. TA sistolică crește până în decada a opta sau a noua, în timp ce TA diastolică rămâne constantă sau scade după vârsta de 40 de ani. Prin urmare, presiunea pulsului, diferența dintre tensiunea arterială sistolică și diastolică, crește odată cu vârsta

Prevalența hipertensiunii crește semnificativ odată cu înaintarea în vârstă la toate grupurile de sex și rasă. S-a estimat că incidența hipertensiunii arteriale crește cu aproximativ 5% pentru fiecare interval de 10 ani de vârstă.

Programul circadian al tensiunii arteriale

Presiunea arterială este de obicei mai scăzută noaptea, în timpul somnului și apoi începe să crească cu câteva ore înainte de a ne trezi. Ea atinge un vârf dimineața, la scurt timp după ce ne trezim. Apoi, la sfârșitul după-amiezii și seara, tensiunea arterială începe să scadă din nou.

Deznodământul multor evenimente cardiovasculare și cerebrovasculare acute prezintă un model zilnic, cu cea mai mare incidență a morbidității și mortalității în primele ore ale dimineții. Dovezi puternice, deși circumstanțiale, sugerează că valul de tensiune arterială din primele ore ale dimineții poate contribui la declanșarea episoadelor cardiovasculare acute (7).

Înțelegerea modului în care se măsoară tensiunea arterială

Măsurarea corectă a TA este esențială în diagnosticul hipertensiunii arteriale. Aparatele de TA trebuie să fie calibrate corespunzător și trebuie selectate dimensiunile adecvate ale manșetelor.

Pacientul trebuie să fie în poziție așezată, cu spatele sprijinit și picioarele descrucișate. Presiunea diastolică poate fi mai mare cu 6 mm Hg dacă spatele nu este susținut, iar presiunea sistolică poate fi crescută cu 2-8 mm Hg dacă picioarele sunt încrucișate (8).

Pacientul nu trebuie să vorbească în timpul procedurii, deoarece poate crește valoarea măsurată cu până la 8-15 mm Hg (9)

Iată ce puteți face pentru a vă asigura o citire corectă (10):

• Nu beți o băutură cu cofeină și nu fumați în cele 30 de minute dinaintea testului.
• Stați în liniște timp de cinci minute înainte de începerea testului.
• În timpul măsurătorii, stați pe un scaun cu picioarele pe podea și brațul sprijinit astfel încât cotul să fie aproximativ la nivelul inimii.
• Partea gonflabilă a manșetei trebuie să acopere complet cel puțin 80% din partea superioară a brațului dumneavoastră, iar manșeta trebuie plasată pe pielea goală, nu peste o cămașă.
• Nu vorbiți în timpul măsurătorii.
• Măsurați-vă tensiunea arterială de două ori, cu o scurtă pauză între ele. Dacă măsurătorile sunt diferite cu 5 puncte sau mai mult, faceți-o a treia oară.

Diferite strategii de măsurare pentru depistarea hipertensiunii arteriale

Există trei strategii diferite de măsurare pentru depistarea hipertensiunii arteriale:

• Monitorizarea BP ambulatorie (ABPM)
• Monitorizarea BP la domiciliu
• Măsurători la cabinet

Deși depistarea hipertensiunii arteriale este adesea efectuată la cabinetul medicului, multe persoane cu măsurători ridicate ale BP la cabinet nu vor avea hipertensiune arterială la testele ulterioare (11). Acest lucru se datorează în mod obișnuit hipertensiunii cu halat alb.

Monitorizarea MBP este metoda preferată pentru detectarea hipertensiunii. În cazul în care ABPM nu este fezabilă, se poate utiliza monitorizarea TA la domiciliu.

Hipertensiunea cu halat alb

Este esențial să înțelegem că TA nu este un număr fix. TA variază pe parcursul zilei ca răspuns la ceea ce facem și la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Câteva persoane cu TA normală constată că aceasta crește brusc atunci când merg la medic. Această afecțiune se numește hipertensiune de halat alb sau efectul halatului alb (numit și hipertensiune izolată de clinică sau de birou).

Efectele de halat alb se vor întâmpla adesea pentru că suntem nervoși în legătură cu testarea TA de către un medic sau o asistentă. Cei mai mulți dintre noi tindem să ne simțim mai tensionați în mediile medicale decât în mediile care ne sunt familiare, deși nu observăm întotdeauna acest lucru.

Câteodată efectul halatului alb poate fi puternic, făcând imposibilă stabilirea unei tensiuni arteriale de repaus corecte în cabinetul medicului. Prin urmare, este imperativ să nu ne bazăm pe măsurătorile tensiunii arteriale din cabinet atunci când diagnosticăm hipertensiunea arterială.

Persoanele cu hipertensiune de halat alb pot avea uneori un risc crescut de evenimente cardiovasculare și pot continua să dezvolte hipertensiune arterială. Prin urmare, se recomandă o urmărire atentă (12).

Efectul halatului alb poate persista timp de ani de zile. Acesta poate fi evitat prin utilizarea ABPM sau a monitorizării TA la domiciliu.

Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM)

ABPM se realizează prin utilizarea unui mic aparat digital de TA, de obicei atașat la o centură în jurul corpului și conectat la o manșetă în jurul brațului superior. Aparatul efectuează măsurători ale TA în mod regulat pe o perioadă de 24-48 de ore, de obicei la fiecare 15-20 de minute în timpul zilei și la fiecare 30 până la 6 minute în timpul nopții.

Măsurătorile TA sunt înregistrate pe aparat, iar media TA diurnă (diurnă) și nocturnă (nocturnă) este determinată din aceste date de către un computer.

ABPM a fost considerată a fi standardul de referință pentru diagnosticul hipertensiunii arteriale și este un predictor mai bun al riscului de boli cardiovasculare în comparație cu măsurătorile convenționale efectuate la cabinet (13).

Valori de referință pentru monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM)

Când se utilizează ABPM, hipertensiunea arterială este definită ca o tensiune arterială medie pe 24 de ore mai mare sau egală cu 125/75 mm Hg (13).

O TA medie pe 24 de ore în timpul ABPM de 115/75 este considerată normală, iar o TA medie mai mare de 125/75 este considerată prea mare.

Când se analizează măsurătorile individuale, tensiunea arterială ambulatorie normală nu ar trebui să fie mai mare de 135/85 mm Hg în timpul zilei și nu mai mare de 120/70 mm Hg pe timp de noapte. Nivelurile mai mari de 140/90 mm Hg în timpul zilei și de 125/75 mm Hg pe timp de noapte trebuie considerate anormale (13).

Diping și non-diping

Presiunea arterială medie pe timp de noapte este cu aproximativ 15 la sută mai mică decât valorile din timpul zilei. Persoanele care suferă această schimbare fiziologică normală sunt descrise ca dippers.

Nereușita tensiunii arteriale de a scădea cu cel puțin 10 la sută în timpul somnului se numește non-dipping.

Mecanismele care stau la baza non-dipping-ului sunt necunoscute, dar melatonina poate juca un rol (14).

Non-dipping poate fi asociat cu un risc cardiovascular crescut (15).

Măsurători ale tensiunii arteriale la domiciliu

Pentru măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu pot fi utilizate dispozitive semiautomate relativ ieftine. Aceste măsurători se corelează mai strâns cu rezultatele ABPM de 24 de ore decât cu TA luată în cabinetul medicului (16).

Programul optim pentru măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu este neclar. Dovezile sugerează că ar trebui obținute 12-14 măsurători pentru a evalua corect tensiunea arterială. Acestea ar trebui să includă atât măsurătorile de dimineață, cât și cele de seară, pe parcursul unei săptămâni (17).

În timp ce este așezat, pacientul ar trebui să efectueze două măsurători (separate de unul până la două minute) dimineața și seara, timp de cel puțin trei și, de preferință, șapte zile consecutive. Măsurătorile din prima zi trebuie aruncate; tensiunea arterială la domiciliu este definită ca fiind media tuturor măsurătorilor rămase.

Este important să recunoaștem că măsurătorile tensiunii arteriale la domiciliu pot varia foarte mult în funcție de factori precum consumul de cofeină din cauza stresului, fumatul, exercițiile fizice și variația circadiană naturală.

Măsurătorile tensiunii arteriale la cabinet

În ciuda limitărilor lor, măsurătorile BP la cabinet continuă să fie tehnica primară utilizată la nivel mondial pentru depistarea și gestionarea hipertensiunii arteriale.

Medicii de clinică și pacienții trebuie să fie conștienți de posibilitatea hipertensiunii de halat alb.

Măsurătorile multiple în zile diferite pot fi necesare. Pacientul trebuie să stea liniștit timp de cinci minute înainte de măsurarea TA. Poziția pacientului, dimensiunea manșetei și plasarea manșetei sunt toate importante.

Sfârșitul

Este crucial pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru pacienți să înțeleagă cum se măsoară TA, cum se diagnostichează hipertensiunea arterială și care sunt cele mai frecvente capcane care trebuie evitate atunci când se decide dacă există sau nu hipertensiune arterială.

Măsurătorile BP efectuate la cabinet au o valoare limitată din cauza frecvenței hipertensiunii cu halat alb.

Măsurătorile de tensiune arterială ambulatorie (ABPM) sunt considerate a fi standardul de referință pentru diagnosticarea hipertensiunii arteriale și oferă un predictor mai bun al riscului de boală cardiovasculară în comparație cu măsurătorile convenționale efectuate la cabinet.

.