Apostolul Pavel ne oferă imagini frumoase despre cum arată să fii un urmaș al lui Hristos și despre bucuria pe care o experimentăm în această relație. Pavel L-a descris pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul oricărei mângâieri și continuă să ni-L prezinte pe Dumnezeu ca oferindu-le apostolilor mângâiere prin suferințe și neliniște. În acest paragraf vom continua să îl citim pe apostolul Pavel prezentând frumusețea Domnului care ne obligă să continuăm în credința față de El.
Nu ne pierdem inima (4:1-2)
Chiar în tot ceea ce trăiesc Pavel, apostolii și tovarășii săi, ei nu își pierd inima. Acest lucru este uimitor! Oamenii cărora Pavel le propovăduiește au mintea împietrită și inima voalată. Dar chiar și așa, Pavel nu-și pierde inima. El nu renunță și nu se lasă descurajat. Motivul pentru care el nu se descurajează este menționat în versetul 1. El nu este descurajat pentru că, prin mila lui Dumnezeu, ei au această slujbă. Ei sunt slujitori ai noului legământ, care este legământul Duhului care dă viață (3:6). Mesajul pe care îl proclamă este cum Hristos este scrisă legea Domnului pe inimile lor, ceea ce duce la transformarea vieții oamenilor de la întuneric la lumină (3:3). Ei nu se descurajează pentru că posedă această slujbă glorioasă, dătătoare de viață, prin mila lui Dumnezeu. Cum poți fi descurajat sau să renunți când ai o comoară atât de uimitoare? Acesta este punctul de vedere al lui Pavel. Cum aș putea să mă dau bătut când mi s-a încredințat un astfel de mesaj de proclamat? Cum aș putea fi descurajat când am vestea bună a lui Isus în viața mea? Cum aș putea să mă descurajez când am o misiune cu Evanghelia? Acesta este motivul pentru care nu ne descurajăm și pentru care continuăm să deschidem gura, proclamând evanghelia în fața este întunericului și a răutății crescânde.
Nu numai atât, ci pentru că avem această slujbă glorioasă a evangheliei care dă viață, „am renunțat la căile rușinoase și viclene” (4:2). Ei nu participă la căi rușinoase și nu practică viclenia pentru a prezenta Evanghelia. Cât de mult are nevoie lumea religioasă să audă acest lucru! Noi nu încercăm să înșelăm oamenii cu Evanghelia sau să îi păcălim pe oameni cu ea. Noi nu folosim ușa din spate a oamenilor cu Evanghelia. Mai mult, noi nu falsificăm cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu denaturăm mesajul lui Dumnezeu. Scopul nu este să încercăm să păcălim oamenii să devină creștini sau să încercăm să schimbăm mesajul lui Dumnezeu astfel încât mai mulți oameni să devină creștini. Pavel spune că proclamă mesajul în mod clar și recomandându-ne pe noi înșine altora (4:2). Noi predicăm ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu și îl trăim. Așa că nu ne pierdem curajul. Pavel nu este respins. Evanghelia glorioasă este respinsă. El doar le spune oamenilor ceea ce spune și trăiește ceea ce spune. Aceasta este și speranța noastră într-o lume din ce în ce mai întunecată. Nu luăm personal respingerea Evangheliei. Noi doar proclamăm ceea ce spune Dumnezeu și o trăim cât putem de bine. Lăsăm restul în seama lui Dumnezeu. Ce altceva putem face? Dar de ce să ne descurajăm, pentru că făcând acest lucru faceți exact ceea ce Dumnezeu v-a chemat să faceți. De fapt, acesta a fost întotdeauna modul în care cuvântul lui Dumnezeu a fost primit în lume: cu o largă respingere. Lui Isaia și Ieremia li s-a spus, înainte de a începe să predice, că oamenii nu vor asculta ceea ce vesteau. Dar ei trebuiau să proclame acel mesaj oricum. Spuneți-le oamenilor vestea bună a lui Hristos, fără să falsificați mesajul sau să folosiți metode viclene și viclene, și trăiți mesajul Evangheliei. Aceasta este speranța noastră.
Minți orbite (4:3-5)
Paul spune că, dacă Evanghelia este voalată pentru oameni, ea este voalată pentru cei care sunt pe calea pierzării. Am observat în capitolul 3 că Evanghelia nu este voalată, ci este arătarea slavei Domnului (3:18). Dar există oameni care nu văd gloria Evangheliei. Pentru cei care sunt pe calea pierzării, ei nu văd gloria Domnului. Ei nu văd vestea cea bună. Pavel explică de ce în versetul 4. „În cazul lor, dumnezeul acestei lumi a orbit mințile necredincioșilor, ca să-i împiedice să vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”. Oamenii care pier nu văd gloria Domnului pentru că dumnezeul acestei lumi le-a orbit mințile. Observați că Pavel spune că ei nu văd „lumina Evangheliei slavei lui Hristos” (4:4). Lumina este Evanghelia, iar Evanghelia este declararea lui Isus ca rege întronat (Isaia 52:7) și salvator de păcate (Luca 2:10-11). Permiteți-mi o propoziție pe fugă, dar trebuie să ne gândim la ceea ce tocmai a spus Pavel. Lumina este Evanghelia, iar Evanghelia înseamnă a vedea slava Domnului, iar a vedea slava Domnului înseamnă a-L vedea pe Isus. Vestea bună este privirea Dumnezeului vostru!
S urcă-te pe un munte înalt, Sionule, vestitorule de vești bune; ridică-ți glasul cu putere, Ierusalime, vestitorule de vești bune; înalță-l, nu te teme; spune cetăților lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și brațul lui domnește pentru el; iată, răsplata lui este cu el și răsplata lui înaintea lui. El Își va îngriji turma ca un păstor; va strânge mieii în brațele Sale, îi va purta la pieptul Său și va conduce cu blândețe pe cei care sunt cu prunci. (Isaia 40:9-11 ESV)
Israel nu vede această glorie a Evangheliei în Isus când se uită la Legea lui Moise. Lumea nu privește această glorie a Evangheliei în Isus pentru că Satana le orbește mințile. Aceasta este ceea ce face Satana. Satana orbește ochii și întunecă inimile. El face în așa fel încât să nu ne uităm la această glorie. Noi devenim distrași, concentrându-ne atenția asupra grijilor acestei lumi și a bogăției acestei vieți. Acordăm atenție lucrurilor fizice și nu ne mai uităm la Isus. Acordăm atenție la noi înșine și ne gândim la noi înșine. Devenim egocentrici, preocupați de ceea ce fac ceilalți pentru noi, gândindu-ne la dorințele noastre și la confortul nostru. Ne întoarcem spre interior și devenim egocentrici. Aceasta este lucrarea lui Satana care ne orbește mințile și inimile, îndepărtându-le de ceea ce este glorios. Scripturile ne spun că avem nevoie ca Dumnezeu să ne deschidă ochii și inimile. Când Dumnezeu l-a însărcinat pe Pavel ca apostol, i-a dat aceeași descriere a acestei lucrări:
Și am întrebat: ‘Cine ești Tu, Doamne? Și Domnul a răspuns: ‘Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești. Dar ridică-te și stai în picioare, pentru că ți-am apărut cu acest scop, ca să te numesc slujitor și martor al lucrurilor în care m-ai văzut și al celor în care îți voi apărea, eliberându-te de la poporul tău și de la neamuri – pe care te trimit să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la puterea lui Satana la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și un loc între cei care sunt sfințiți prin credința în mine’. (Faptele Apostolilor 26:15-18 ESV)
Observați aceeași imagine a întoarcerii de la întuneric la lumină și de la puterea lui Satan la Dumnezeu. Cum deschide Dumnezeu ochii și deschide inimile? Dumnezeu face acest lucru prin proclamarea Evangheliei. Observați că acesta este chiar punctul pe care Pavel îl subliniază în versetul 5. Pavel și apostolii nu se proclamă pe ei înșiși, ci pe Isus Hristos ca Domn, pentru că acesta este mesajul Evangheliei care deschide ochii și inimile. Evanghelia este lumina care trebuie să strălucească pentru a vedea gloria Domnului. Noi Îl predicăm pe Isus, nu pe noi înșine. Nu este vorba despre un predicator care să fie isteț cu titlurile, povestirile, glumele, ilustrațiile sau stilul său. Pavel spune că el doar le vorbește oamenilor despre Isus și că nu este vorba despre el însuși. Observați din nou cum se vede Pavel pe sine însuși în versetul 5. Pavel spune că suntem „robii voștri de dragul lui Isus”. Noi suntem doar niște servitori. De fapt, acest cuvânt grecesc este literalmente „sclavi”, așa cum reflectă unele traduceri în limba engleză (NRSV, NET, HCSB). Acest lucru are legătură cu ceea ce a spus Pavel în capitolul 2, descriindu-se pe sine însuși ca un captiv în procesiunea triumfală a lui Hristos (2:14). Noi suntem robi unii altora. Suntem captivi și sclavi ai lui Hristos și facem tot ceea ce facem de dragul lui Hristos. Noi declarăm Scripturile și expunem Scripturile în public și din casă în casă pentru ca lumina Evangheliei să strălucească în mintea și inima oamenilor. Cei care sunt pe calea pierzării nu văd această lumină pe care o proclamăm.
Dumnezeu a strălucit în inimile noastre (4:6)
Acum Pavel se referă la creație, deoarece Dumnezeu a vorbit lumina în existență (Geneza 1:3). Ideea este ca noi să ne gândim la faptul că cuvântul lui Dumnezeu creează. Dar Pavel se raportează, de asemenea, la profeții care au spus că Dumnezeu va veni în lume și va străluci ca o lumină pentru popoare.
Este un lucru prea ușor ca tu să fii slujitorul Meu, ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi pe cei păstrați de Israel; te voi face ca o lumină pentru națiuni, pentru ca mântuirea Mea să ajungă până la marginile pământului. (Isaia 49:6 ESV)
Această evanghelie este Dumnezeu care strălucește în inimile noastre o lumină care dă cunoașterea slavei Sale, care se vede privind la Isus. Aceasta a fost ceea ce a spus Pavel în 2 Corinteni 3:18. Când voi, cu fețele descoperite, priviți gloria Domnului, atunci sunteți transformați în chipul Lui, de la un grad de glorie la altul. Suntem creați după chipul lui Dumnezeu atunci când cuvântul lui Dumnezeu. Acum trebuie să tragem câteva concluzii importante pentru viețile noastre din aceste concepte.
Concluzii care ne transformă viața
În primul rând, credința adevărată vine din contemplarea lui Hristos. Sau, ca să spunem așa cum a făcut-o Pavel în Romani 10:17, credința vine prin auzirea cuvântului lui Hristos. Cuvântul lui Hristos este Evanghelia și aceasta este ceea ce trebuie să privim și să prețuim. Vă rog să observați că Pavel continuă să folosească cuvântul „slavă”. Noi contemplăm gloria Domnului (3:18). Noi vedem gloria lui Hristos (4:4). Dumnezeu face să strălucească în inimile noastre slava lui Dumnezeu (4:6). Când ceva este glorios, atunci este onorabil, maiestuos, radiant și frumos.
În facultate am fost forțat de unul dintre profesorii mei să merg la muzeul Salvador Dali din Sankt Petersburg. Are niște tablouri foarte ciudate, cel puțin pentru această persoană logică, care nu este pasionată de artă. Dacă ai veni la mine și mi-ai spune: „Vreau să iei o decizie. Acest tablou este frumos sau plictisitor?”. A vedea ceva ca fiind frumos nu este o decizie. Fie că este frumos pentru tine, fie că nu este. Eu nu pot decide să spun că un lucru este frumos dacă nu îl văd ca fiind frumos. Dacă o fac, atunci mint. Ceea ce determină dacă vezi ceva frumos sau nu depinde de starea ochilor și a inimii tale. Tablourile de la muzeul Dali nu mi s-au părut frumoase pentru că nu am vrut să fiu acolo. Îmi iroseam sâmbăta când puteam de fapt să fac niște lucruri distractive. Mi-am perforat biletul pentru a dovedi că am fost, am alergat prin el și am plecat. Înseamnă asta că picturile nu erau frumoase? Nu, înseamnă că ochii mei nu au putut vedea frumusețea și gloria din cauza inimii mele. Mai mult, aș fi putut folosi un ghid care să mă ajute să văd și să apreciez ceea ce priveam. Am văzut că același lucru se întâmplă chiar și la Lion Country Safari, care are un drive through pentru a putea vedea animalele. Unii abia se opresc în timp ce trec cu mașina. Nu vor să privească frumusețea leilor, a maimuțelor și a celorlalte animale sălbatice. Înseamnă asta că aceste animale nu sunt frumoase? Nu, înseamnă că inimile lor nu sunt pregătite să privească și să se bucure de frumusețea care este expusă.
Înainte de a ne decide să Îl urmăm pe Isus (așa cum cântăm în cântec), trebuie să vedem gloria Domnului în Isus pentru credință. Dacă nu vedem gloria și frumusețea lui Isus, atunci nu ne vom decide să Îl urmăm. Trebuie să-L vedem pe Isus ca fiind mai frumos decât hobby-urile noastre, slujbele noastre, confortul nostru, să stăm acasă, să ne uităm la fotbal, să mergem la cumpărături, să tragem un pui de somn, să pescuim, să ne uităm la televizor sau orice altceva care face apel la dorințele noastre. Urmarea lui Isus este rezultatul faptului de a vedea gloria lui Isus. De prea mult timp, am pus accentul pe ceea ce nu trebuie. Adesea punem accentul pe botez. Punem accentul pe pocăință. Punem accent pe mărturisire. Punem accent pe luarea unei decizii. Dar aceste decizii sunt rezultatul vederii slavei Domnului. Dacă ne prefacem că vedem slava Domnului prin faptul că ne-am botezat și am luat decizia de a-L urma pe Isus, dar nu am văzut slava Domnului, atunci mințiți. Luați o decizie falsă. Spuneți că Isus este frumos și glorios, dar nu l-ați văzut cu adevărat. Trebuie să-i rugăm pe oameni să vadă lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Isus însuși a subliniat acest lucru în Predica de pe Munte.
Ochiul este lampa trupului. Deci, dacă ochiul tău este sănătos, tot corpul tău va fi plin de lumină, dar dacă ochiul tău este rău, tot corpul tău va fi plin de întuneric. Dacă atunci lumina din tine este întuneric, cât de mare este întunericul! (Matei 6:22-23 ESV)
Dacă nu Îl vezi pe Isus și nu privești gloria Lui, atunci tot trupul tău va fi plin de întuneric. Ceea ce ne conduce la o a doua concluzie pe care trebuie să o tragem din acest paragraf. Păcatul vine din orbire. Orbirea este cea mai profundă problemă a noastră. Rebeliunea noastră încăpățânată ne face să fim orbi, astfel încât nu putem vedea gloria Evangheliei. Egoismul nostru ne orbește să vedem gloria Domnului. Distracțiile și dorințele noastre ne împiedică să ne bucurăm de gloria uimitoare a lui Isus. Vă rugăm să observați că Pavel nu spune că suntem orbi la faptele obiective ale lui Isus (4:4). Observați ce nu reușesc oamenii să vadă în versetul 4. Ei sunt orbiți să vadă frumusețea și gloria lui Isus. Ei nu văd strălucirea slavei lui Dumnezeu (Evrei 1:3). Problema nu sunt faptele. Ei văd faptele. Dar ei nu văd slava.
Și aceasta este judecata: lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai degrabă întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. (Ioan 3:19 ESV)
Ei recunosc lumina, dar urăsc lumina și iubesc întunericul. Orbirea este cea mai profundă problemă a noastră pentru că noi păcătuim din cauza orbirii noastre.
Ceea ce ne aduce la concluzia finală din acest paragraf. Când ne uităm la versetul 6, vedem că Pavel îl înfățișează pe Dumnezeu făcând în inimile noastre ceea ce a făcut la creație: aducând lumină și creând inimi noi. Isus este lumina și noi trebuie să vedem gloria Domnului. Această lumină este cea asupra căreia ne concentrăm pentru a-L putea vedea pe Domnul. Este Evanghelia lui Isus ca mine în muzeul Salvador Dali? Nu-i vedeți gloria, splendoarea și frumusețea? Dacă nu, vrei un ghid care să te ajute să vezi? Acesta este rolul meu aici, să vă ajut să o vedeți, nu doar prin aceste predici și studii biblice, ci și prin studii cu voi. Sunt bucuros să citesc Scripturile cu voi pentru a vă ajuta să vedeți gloria lui Isus. Spuneți-mi doar că doriți acest lucru și ne vom întâlni când vă convine pentru a vedea slava Domnului. Dacă nu vedeți slava Lui și nu doriți un ghid, dați-mi voie să vă avertizez că apostolul Pavel a descris starea dumneavoastră în versetul 3. Sunteți pe calea pierzării. Vă rog să Îl lăsați pe Dumnezeu să strălucească în inima voastră. Lăsați-ne să vă ajutăm. Citiți Cuvântul, alăturați-vă regulat la închinare și la studiile biblice și lăsați-ne să vă ajutăm să îndepărtați vălul și să vedeți ce vă lipsește. În cele din urmă, poate că ești botezat, dar nu ai văzut gloria Domnului. Cineva te-a rugat să iei o decizie dacă Isus era frumos și tu ai spus da, dar nu l-ai văzut. Acolo unde te afli nu este locul unde trebuie să fii cu Isus. Îți lipsește ceva. Dumnezeu nu este mersul la biserică și îndatoririle plictisitoare. Dumnezeu este o încântare. Dedică-te cuvântului lui Dumnezeu pentru a vedea frumusețea Lui, vino la fiecare adunare pe care o avem ca să poți vedea această slavă și lasă-ne să te ajutăm să vezi frumusețea lui Isus. Nu este nimic de care să te simți jenat. Oamenii ți-au făcut un deserviciu, nu ți-au explicat ce este de văzut. Lăsați-ne să vă ajutăm.
.