Consumul ridicat de sare din alimentație este asociat cu hipertensiunea arterială; prevalența hipertensiunii sensibile la sare crește odată cu vârsta. Am emis ipoteza că Na(+) tisular s-ar putea acumula la pacienții hipertensivi și că îmbătrânirea ar putea fi însoțită de depunerea de Na(+) în țesuturi. Am implementat anterior imagistica prin rezonanță magnetică (23)Na pentru a măsura conținutul de Na(+) din țesuturile moi in vivo, dar nu am studiat hipertensiunea esențială. Raportăm o cohortă de 56 de bărbați și femei de control sănătoși, precum și 57 de bărbați și femei cu hipertensiune esențială. Vârstele au variat de la 22 la 90 de ani. Măsurătorile imagistice prin rezonanță magnetică (23)Na au fost efectuate la nivelul gambei. Am observat creșteri dependente de vârstă ale conținutului de Na(+) în mușchi la bărbați, în timp ce conținutul de Na(+) muscular nu s-a modificat odată cu vârsta la femei. Am estimat conținutul de apă cu ajutorul rezonanței magnetice convenționale și nu am constatat creșteri ale apei musculare legate de vârstă la bărbați, în ciuda acumulării remarcabile de Na(+), ceea ce indică stocarea Na(+) fără apă în mușchi. Odată cu înaintarea în vârstă, au existat depuneri de Na(+) în piele atât la femei, cât și la bărbați; cu toate acestea, conținutul de Na(+) din piele a rămas mai mic la femei. În mod similar, această diferență de sex a fost constatată în ceea ce privește conținutul de apă din piele, care a fost mai mic la femei decât la bărbați. Spre deosebire de mușchi, creșterea conținutului de Na(+) a fost paralelă cu creșterea conținutului de apă din piele. Atunci când s-a ținut cont de vârstă, am constatat că pacienții cu hipertensiune arterială refractară au avut un conținut crescut de Na(+) tisular, în comparație cu martorii normotensivi. Aceste observații sugerează că imagistica prin rezonanță magnetică cu (23)Na ar putea avea utilitate în evaluarea rolului stocării Na(+) tisular pentru morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară în studiile longitudinale.