Unul dintre lucrurile remarcabile la Manifestul Comunist este onestitatea sa.
Karl Marx poate că nu a fost un tip foarte bun, dar a fost de o sinceritate răcoritoare în ceea ce privește obiectivele comunismului. Această obrăznicie, s-ar putea spune, este coaptă în psihicul comunist.
„Comuniștii disprețuiesc să-și ascundă opiniile și scopurile”, a declarat Marx în celebrul său manifest. „Ei declară în mod deschis că scopurile lor pot fi atinse doar prin răsturnarea cu forța a tuturor condițiilor sociale existente. Fie ca clasele conducătoare să tremure în fața unei revoluții comuniste.”
Ca și în Mein Kampf al lui Hitler, cititorilor li se prezintă o viziune pură, nediluată a ideologiei autorului (oricât de întunecată ar fi ea).
Manifestul lui Marx este faimos pentru că rezumă teoria sa despre comunism într-o singură propoziție: „Abolirea proprietății private”. Dar acesta nu a fost nici pe departe singurul lucru despre care filosoful credea că trebuie să fie abolit din societatea burgheză în marșul proletariatului spre utopie. În manifestul său, Marx a evidențiat alte cinci idei și instituții care trebuie eradicate.
1. Familia
Marx admite că distrugerea familiei este un subiect spinos, chiar și pentru revoluționari. „Abolirea familiei! Chiar și cei mai radicali se înflăcărează la această propunere infamantă a comuniștilor”, scrie el.
Dar el spune că oponenții acestei idei nu reușesc să înțeleagă un fapt esențial despre familie.
„Pe ce temelie se bazează familia actuală, familia burgheză? Pe capital, pe câștigul privat. În forma sa complet dezvoltată, această familie există doar în rândul burgheziei”, scrie el.
Cel mai bun lucru este că abolirea familiei ar fi relativ ușoară odată ce proprietatea burgheză ar fi abolită. „Familia burgheză va dispărea în mod firesc atunci când va dispărea complementul ei, și ambele vor dispărea odată cu dispariția capitalului.”
2. Individualitatea
Marx credea că individualitatea era antitetică față de egalitarismul pe care îl preconiza. Prin urmare, „individul” trebuie „măturat din cale și făcut imposibil.”
Individualitatea era o construcție socială a unei societăți capitaliste și era profund împletită cu capitalul însuși.
„În societatea burgheză, capitalul este independent și are individualitate, în timp ce persoana vie este dependentă și nu are individualitate”, a scris el. „Iar abolirea acestei stări de lucruri este numită de către burghezi, abolirea individualității și a libertății! Și pe bună dreptate. Se urmărește, fără îndoială, abolirea individualității burgheze, a independenței burgheze și a libertății burgheze.”
3. Adevăruri eterne
Marx nu părea să creadă că există vreun adevăr dincolo de lupta de clasă.
„Ideile dominante ale fiecărei epoci au fost întotdeauna ideile clasei sale dominante”, susținea el. „Când lumea antică se afla în ultimele sale chinuri, religiile antice au fost depășite de creștinism. Când ideile creștine au cedat, în secolul al XVIII-lea, în fața ideilor raționaliste, societatea feudală a dus lupta sa mortală cu burghezia revoluționară de atunci.”
El a recunoscut cât de radicală va suna această idee pentru cititorii săi, mai ales că comunismul nu caută să modifice adevărul, ci să îl răstoarne. Dar el a susținut că acești oameni nu vedeau imaginea de ansamblu.
„‘Fără îndoială, se va spune, ideile religioase, morale, filosofice și juridice au fost modificate în cursul dezvoltării istorice. Dar religia, morala, filosofia, știința politică și dreptul au supraviețuit în mod constant acestei schimbări.
Există, de altfel, adevăruri eterne, cum ar fi Libertatea, Dreptatea etc., care sunt comune tuturor stărilor sociale. Dar comunismul desființează adevărurile eterne, el desființează orice religie și orice morală, în loc să le constituie pe o bază nouă; el acționează deci în contradicție cu toată experiența istorică trecută.”
La ce se reduce această acuzație? Istoria întregii societăți trecute a constat în dezvoltarea antagonismelor de clasă, antagonisme care au luat forme diferite în diferite epoci.”
4. Națiunile
Comuniștilor, spunea Marx, li se reproșează că vor să desființeze țările. Acești oameni nu reușesc să înțeleagă natura proletariatului, scria el.
„Muncitorii nu au o țară. Nu putem să le luăm ceea ce nu au. Din moment ce proletariatul trebuie să dobândească mai întâi de toate supremația politică, trebuie să se ridice la rangul de clasă conducătoare a națiunii, trebuie să se constituie el însuși ca națiune, el este, până acum, el însuși național, deși nu în sensul burghez al cuvântului.”
În plus, în mare parte datorită capitalismului, el a văzut cum ostilitățile dintre oamenii de diferite origini se îndepărtează. Pe măsură ce proletariatul creștea în putere, în curând nu va mai fi nevoie de națiuni, scria el.
„Diferențele naționale și antagonismul dintre popoare dispar pe zi ce trece din ce în ce mai mult, datorită dezvoltării burgheziei, a libertății comerțului, a pieței mondiale, a uniformității modului de producție și a condițiilor de viață corespunzătoare.”
5. Trecutul
Marx vedea în tradiție un instrument al burgheziei. Aderarea la trecut servea ca o simplă distragere a atenției în lupta proletariatului pentru emancipare și supremație.
„În societatea burgheză”, scria Marx, „trecutul domină prezentul; în societatea comunistă, prezentul domină trecutul.”
Reprodus din Intellectual Takeout
.