A.4 – Transport și accesibilitate

Autor: Dr. Jean-Paul Rodrigue

Accesibilitatea este un element cheie în geografia transporturilor și în geografia în general, deoarece este o expresie directă a mobilității, fie în ceea ce privește persoanele, mărfurile sau informațiile.

Mobilitatea este o alegere făcută de utilizatori și este, prin urmare, un mijloc de evaluare a impactului investițiilor în infrastructură și a politicilor de transport aferente asupra dezvoltării regionale. Sistemele de transport bine dezvoltate și eficiente oferă niveluri ridicate de accesibilitate, în timp ce cele mai puțin dezvoltate au niveluri mai scăzute de accesibilitate. Astfel, accesibilitatea este legată de o serie de oportunități economice și sociale, dar congestia poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra mobilității.

Accesibilitatea este măsura capacității unei locații de a fi accesată din diferite locații sau de a fi accesată de diferite locații. Prin urmare, capacitatea și amenajarea infrastructurii de transport sunt elemente-cheie în determinarea accesibilității.

Nu toate locațiile sunt egale, deoarece unele sunt mai accesibile decât altele, ceea ce implică inegalități. Astfel, accesibilitatea este un indicator al inegalităților spațiale. În consecință, noțiunea de accesibilitate se bazează pe două concepte de bază:

• Primul este locația, unde relativitatea spațiului este estimată în raport cu infrastructurile de transport, deoarece acestea oferă mijloacele de susținere a mobilității. Fiecare locație are un set de atribute referențiale, cum ar fi populația sau nivelul de activitate economică.
• Cel de-al doilea este distanța, care este derivată din separarea fizică dintre locații. Distanța poate exista doar atunci când există posibilitatea de a lega două locații prin intermediul transportului. Ea exprimă fricțiunea distanței, iar locația cu cea mai mică fricțiune în raport cu altele este probabil să fie cea mai accesibilă. În mod obișnuit, frecarea distanței este exprimată în unități, cum ar fi în kilometri sau în timp, dar pot fi utilizate și variabile precum costul sau energia cheltuită.

Există două categorii spațiale aplicabile problemelor de accesibilitate, care sunt interdependente:

• Primul tip este cunoscut sub numele de accesibilitate topologică și este legat de măsurarea accesibilității într-un sistem de noduri și căi (o rețea de transport). Se presupune că accesibilitatea este un atribut măsurabil semnificativ doar pentru elemente specifice ale unui sistem de transport, cum ar fi terminalele (aeroporturi, porturi sau stații de metrou).
• Cel de-al doilea tip este cunoscut sub numele de accesibilitate contiguă și implică măsurarea accesibilității pe o suprafață. În aceste condiții, accesibilitatea este o măsură cumulativă a atributelor fiecărei locații pe o distanță predefinită, deoarece spațiul este considerat în mod contiguu. Se mai numește și accesibilitate izocronă.

În sfârșit, accesibilitatea este un bun indicator al structurii spațiale subiacente, deoarece ia în considerare atât locația, cât și inegalitatea conferită de distanța față de alte locații.

• 

• 

• 

• 

Conectivitatea și accesibilitatea totală

Măsura cea mai elementară a accesibilității implică conectivitatea rețelei, unde o rețea este reprezentată ca o matrice de conectivitate (C1), care exprimă conectivitatea fiecărui nod cu nodurile sale adiacente. Numărul de coloane și rânduri din această matrice este egal cu numărul de noduri din rețea, iar pentru fiecare celulă în care este vorba de o pereche conectată se dă o valoare de 1 și o valoare de 0 pentru fiecare celulă în care există o pereche neconectată. Însumarea acestei matrice oferă o măsură foarte elementară a accesibilității, cunoscută și sub numele de gradul unui nod:

• C1 = gradul unui nod.
• cij = conectivitatea dintre nodul i și nodul j (fie 1, fie 0).
• n = numărul de noduri.

Matricea de conectivitate nu ia în considerare toate căile indirecte posibile între noduri. În astfel de circumstanțe, două noduri ar putea avea același grad, dar pot avea accesibilități diferite. Pentru a lua în considerare acest atribut, se utilizează matricea de accesibilitate totală (T) pentru a calcula numărul total de căi dintr-o rețea, inclusiv căile directe și indirecte. Calculul acesteia implică următorii pași:

• D = diametrul rețelei.

Din acest motiv, accesibilitatea totală ar fi o măsură de accesibilitate mai cuprinzătoare decât conectivitatea rețelei.

• 

• 

• 

Indexul Shimbel și graficul valoric

Accesibilitatea nu implică neapărat măsurarea numărului total de trasee între locații, ci mai degrabă care sunt cele mai scurte căi dintre ele. Chiar dacă există mai multe căi între două locații, este probabil să fie selectată cea mai scurtă. În rețelele congestionate, cea mai scurtă cale se poate schimba în funcție de nivelul actual de trafic pe fiecare segment. În consecință, indicele Shimbel calculează numărul minim de căi necesare pentru a conecta un nod cu toate nodurile dintr-o rețea definită. Matricea de accesibilitate Shimbel, cunoscută și sub numele de matricea D, include fiecare pereche de noduri posibile în cea mai scurtă cale.

Indicatorul Shimbel și matricea sa D nu iau în considerare faptul că o legătură topologică între două noduri poate implica distanțe variabile. Astfel, acesta poate fi extins pentru a include noțiunea de distanță, unde valoarea este atribuită fiecărei legături din rețea. Matricea grafurilor valorizate, sau L-Matrix, reprezintă o astfel de încercare. Ea are o foarte mare asemănare cu matricea de accesibilitate Shimbel. Singura diferență constă în faptul că, în loc să arate calea minimă în fiecare celulă, aceasta oferă distanța minimă între fiecare nod al rețelei.

• 

• 

Accesibilitate geografică și potențială

Dintre măsurile de accesibilitate dezvoltate până în prezent, este posibilă derivarea a două măsuri simple și foarte practice, definite ca accesibilitate geografică și accesibilitate potențială. Accesibilitatea geografică consideră că accesibilitatea unei locații este reprezentată de însumarea tuturor distanțelor dintre alte locații împărțită la numărul de locații. Cu cât valoarea sa este mai mică, cu atât o locație este mai accesibilă.

• A(G) = matricea de accesibilitate geografică.
• dij = distanța pe calea cea mai scurtă între locația i și j.
• n = numărul de locații.
• L = matricea grafurilor valorizate.

Această măsură (A(G)) este o adaptare a indicelui Shimbel și a grafurilor valorizate, în care locul cel mai accesibil are cea mai mică însumare a distanțelor. Locurile pot fi noduri într-o rețea sau celule într-o matrice spațială.

Deși accesibilitatea geografică poate fi rezolvată folosind o foaie de calcul (sau manual pentru probleme mai simple), sistemele informaționale geografice s-au dovedit a fi un instrument foarte util și flexibil pentru a măsura accesibilitatea, în special pe o suprafață simplificată ca o matrice (reprezentare raster). Acest lucru poate fi realizat prin generarea unei grile de distanțe pentru fiecare loc și apoi prin însumarea tuturor grilelor pentru a forma grila de însumare totală a distanțelor (Shimbel). Celula care are cea mai mică valoare este astfel cea mai accesibilă locație.

Accesibilitatea potențială este o măsură mai complexă decât accesibilitatea geografică, deoarece include simultan conceptul de distanță ponderată cu atributele unei locații. Nu toate locațiile sunt egale și, prin urmare, unele sunt mai importante decât altele. Accesibilitatea potențială poate fi măsurată după cum urmează:

• A(P) = matricea de accesibilitate potențială.
• dij = distanța dintre locul i și j (derivată din matricea grafică valorică).
• Pj = atributele locului j, cum ar fi populația acestuia, suprafața de vânzare cu amănuntul, spațiul de parcare etc.
• n = numărul de locații.

Matricea de accesibilitate potențială nu este transpozabilă, deoarece locațiile nu au aceleași atribute, ceea ce aduce la bază noțiunile de emisivitate și atractivitate:

• Emisivitatea este capacitatea de a părăsi o locație, suma valorilor unui rând din matricea A(P).
• Atractivitatea este capacitatea de a ajunge la o locație, suma valorilor unei coloane din matricea A(P).

În mod similar, un sistem informațional geografic poate fi utilizat pentru a măsura accesibilitatea potențială, în special pe o suprafață.

• 

• 

Subiecte conexe

.

• Transport și localizare
• Transport și spațiu
• Transport și organizare spațială
• Sisteme de informații geografice pentru transport (GIS-T)
• Spatial Interactions and the Gravity Model

Bibliografie

• BTS (2001) Special Issue on Methodological Issues in Accessibility, Journal of Transportation and Statistics, Vol. 4, No. 2/3, Bureau of Transportation Statistics, Sept/Dec.
• Burns, L.D. (1979) Transportation, Temporal, and Spatial Components of Accessibility. Lexington, MA: Lexington Books.

.