Scopul acestui studiu calitativ, descriptiv a fost acela de a descrie experiențele de luare a deciziilor la sfârșitul vieții, așa cum sunt ele înțelese de asistenții medicali și medicii din unitățile de terapie intensivă (ICU). A fost intervievat un eșantion intenționat de șapte asistente medicale și patru medici de la un mare spital universitar. Analiza teoriei fundamentate a evidențiat categoria de bază „luarea deciziilor de sfârșit de viață ca un act de echilibru”. Au fost identificate trei subteme care interacționează: receptivitatea emoțională, rolurile și responsabilitățile profesionale și comunicarea și colaborarea intenționată. Factorii de echilibrare au inclus o abordare în echipă, obiective comune, înțelegerea perspectivelor celor implicați și cunoașterea propriilor convingeri. În schimb, sentimentul de neputință, dinamica familială dificilă și recunoașterea suferinței au cauzat un dezechilibru. Atunci când echilibrul a fost atins în timpul procesului de luare a deciziilor la sfârșitul vieții, asistentele și medicii au descris experiențe pozitive la sfârșitul vieții. Consecința unui dezechilibru în timpul unei experiențe de luare a deciziilor la sfârșitul vieții a fost suferința morală. Recomandările practice includ dezvoltarea de intervenții de sprijin pentru asistenții medicali și medicii implicați în luarea deciziilor la sfârșitul vieții și continuarea cercetărilor pentru a testa intervențiile menite să îmbunătățească comunicarea și colaborarea.