Melan-A este un antigen de diferențiere a melanocitelor definit anterior, iar un anticorp monoclonal murin anti-Melan-A, A103, a fost dezvoltat recent de grupul nostru. În acest studiu, am evaluat imunoreactivitatea A103 pe țesuturi fixate în formol și incluse în parafină, explorând potențialul A103 în diagnosticarea melanomului metastatic. Au fost testate 75 de melanoame metastatice, 10 melanoame primare și 10 nevi melanocitari benigni. Reactivitatea A103 a fost comparată cu HMB-4, un anticorp anti-gp100. Rezultatele au arătat că toți nevi au fost A103 pozitivi, iar majoritatea melanoamelor primare au fost A103 și HMB45 pozitive. Din 75 de melanoame metastatice, 61 (81%) au fost A103 pozitive, iar 56 (75%) au fost HMB45 pozitive. Din 19 leziuni HMB45-negative, 8 au fost A103 pozitive; din 14 leziuni A103-negative, 3 au fost HMB45 pozitive. Unsprezece leziuni metastatice, precum și 2 din 10 melanoame primare, au fost dual negative. Aceste cazuri negative au constat în principal din variantele cu celule fusiforme și desmoplastice. Dintre cazurile pozitive, A103 a prezentat o colorare omogenă într-o proporție semnificativ mai mare de cazuri decât HMB45 (72% față de 52%). În plus, colorarea focală cu mai puțin de 5% celule tumorale reactive a fost observată mai frecvent în HMB45 (12 din 56) decât în A103 (5 din 61). Aceste rezultate au indicat că A103 poate fi utilizat ca anticorp de primă linie în diagnosticarea melanomului metastatic. Rezultatele noastre au arătat, de asemenea, că A103 a reacționat cu angiomiolipomul, care este cunoscut ca fiind HMB45 pozitiv. Dintre țesuturile normale, o reactivitate neașteptată a A103 a fost observată în cortexul suprarenal, în celulele granulosa și theca ale ovarului și în celulele Leydig ale testiculului. Această imunoreactivitate A103 în țesuturile benigne și neoplazice de origine nemelanocitară, a cărei bază este neclară, ar putea avea, de asemenea, o valoare diagnostică potențială.