Ce este ABA?
Analiza comportamentală este studiul științific al comportamentului. Analiza aplicată a comportamentului (ABA) este aplicarea principiilor de învățare și motivație din analiza comportamentală, precum și a procedurilor și tehnologiei derivate din aceste principii la rezolvarea unor probleme de importanță socială. Multe decenii de cercetare au validat tratamentele bazate pe ABA.
Raportul Grupului de lucru pentru autism al Administratorilor de servicii pentru persoanele cu dizabilități din Maine (MADSEC) (2000) oferă o descriere succintă, alcătuită de un organism independent de experți:
În ultimii 40 de ani, câteva mii de studii de cercetare publicate au documentat eficacitatea ABA într-o gamă largă de:
- Populații (persoane cu boli mintale, dizabilități de dezvoltare și tulburări de învățare),
- Intervenienți (părinți, profesori și personal),
- Amenajări (școli, cămine, instituții, cămine de grup, spitale și centre de afaceri) și
- Comportamente (limbaj, abilități sociale, academice, de petrecere a timpului liber și de viață funcțională, agresivitate, auto-vătămare, comportamente opozante și stereotipate)
ABA este procesul de aplicare sistematică a intervențiilor bazate pe principiile teoriei învățării pentru a îmbunătăți comportamentele semnificative din punct de vedere social într-un grad semnificativ și pentru a demonstra că intervențiile folosite sunt responsabile pentru îmbunătățirea comportamentului (Baer, Wolf & Risley, 1968; Sulzer-Azaroff & Mayer, 1991). La CARD®, sunt utilizate toate abordările didactice adecvate bazate pe principiile bine fundamentate ale ABA.
Învățarea prin încercări discrete
Învățarea prin încercări discrete (DTT) este o strategie de predare ABA particulară care permite elevului să dobândească abilități și comportamente complexe prin stăpânirea mai întâi a subcomponentelor abilității vizate. De exemplu, dacă se dorește să se învețe o persoană să solicite o interacțiune dorită, cum ar fi „Vreau să mă joc”, se pot preda mai întâi subcomponentele acestei abilități, cum ar fi sunetele individuale care compun fiecare cuvânt al cererii sau etichetarea activităților plăcute de agrement ca fiind „joacă”. Prin utilizarea tehnicilor de predare bazate pe principiile analizei comportamentale, persoana care învață este capabilă să finalizeze treptat toate competențele subcomponente în mod independent. Odată ce componentele individuale sunt dobândite, acestea sunt legate între ele pentru a permite stăpânirea abilității complexe și funcționale vizate. Această metodologie este foarte eficientă în predarea abilităților de bază de comunicare, de joc, motorii și de viață zilnică.
Început, programele ABA pentru persoanele cu autism utilizau doar DTT, iar curriculumul se axa pe predarea abilităților de bază, așa cum s-a menționat mai sus. Cu toate acestea, programele ABA, cum ar fi programul implementat la Center for Autism and Related Disorders (CARD®), continuă să evolueze, punând un accent mai mare pe generalizarea și spontaneitatea abilităților învățate. Pe măsură ce pacienții progresează și dezvoltă abilități sociale mai complexe, abordarea DTT strictă cedează locul tratamentelor care includ și alte componente.
În mod specific, există o serie de puncte slabe ale DTT, inclusiv faptul că DTT este inițiat în primul rând de profesor, întăritorii folosiți pentru a crește comportamentul adecvat sunt de obicei fără legătură cu răspunsul țintă și poate apărea adesea răspunsul memorat. Mai mult, trebuie abordate, de asemenea, deficitele în domenii precum înțelegerea emoțională, asumarea perspectivei și alte funcții executive, cum ar fi abilitățile de rezolvare a problemelor, iar abordarea DTT nu este cel mai eficient mijloc de a face acest lucru.
Deși metodologia DTT este o parte integrantă a programelor bazate pe ABA, alte strategii de predare bazate pe principiile analizei comportamentale, cum ar fi Antrenamentul în mediul natural (NET), pot fi utilizate pentru a aborda abilități mai complexe. NET abordează în mod specific punctele slabe ale DTT menționate mai sus prin faptul că toate abilitățile sunt predate într-un mediu mai natural, într-o manieră mai „jucăușă”. Mai mult, întăritorii utilizați pentru a crește răspunsul adecvat sunt întotdeauna direct legați de sarcină; de exemplu, o persoană este învățată să spună cuvântul pentru un element preferat, cum ar fi o „mașină” și, ca întăritor, i se oferă acces la mașină în funcție de răspunsul corect. NET este doar un exemplu al diferitelor strategii de predare utilizate în cadrul unui program cuprinzător bazat pe ABA. Alte abordări care nu sunt de obicei incluse în DTT strict includ procedurile de predare fără erori și instrucția bazată pe fluență (FBI).
Baer, D., Wolf, M., & Risley, R. (1968). Unele dimensiuni actuale ale analizei comportamentale aplicate. Journal of Applied Behavior Analysis, 1, 91 – 97.
Baer, D., Wolf, M., & Risley, R. (1987). Unele dimensiuni încă actuale ale analizei comportamentale aplicate. Journal of Applied Behavior Analysis, 20, 313 – 327.
Maine Administrators of Services for Children with Disabilities (MADSEC) (2000). Report of the MADSEC Autism Task Force.
Myers, S. M., & Plauché Johnson, C. (2007). Managementul copiilor cu tulburări din spectrul autist. Pediatrics, 120, 1162-1182.
National Academy of Sciences (2001). Educarea copiilor cu autism. Commission on Behavioral and Social Sciences and Education.
New York State Department of Health, Early Intervention Program (1999). Ghid de practică clinică: Raport de recomandări: Autism / Tulburări pervazive de dezvoltare: Assessment and Intervention for Young Children (Age 0-3 years).
Sulzer-Azaroff, B. & Mayer, R. (1991). Analiza comportamentală pentru o schimbare de durată. Fort Worth, TX: Holt, Reinhart & Winston, Inc.
U.S. Department of Health and Human Services (1999). Sănătatea mintală: A Report of the Surgeon General. Rockville, MD: U.S. Department of Health and Human Services, Substance Abuse and Mental Health Services Administration, Center for Mental Health Services, National Institutes of Health, National Institute of Mental Health.
Măsurare fiabilă
ABA este o disciplină obiectivă. ABA se concentrează pe măsurarea fiabilă și evaluarea obiectivă a comportamentului observabil. Măsurarea fiabilă (RM) necesită ca comportamentele să fie definite în mod obiectiv. Termenii vagi, cum ar fi furie, depresie, agresivitate sau accese de furie sunt redefiniți în termeni observabili și cuantificabili, astfel încât frecvența, durata sau alte proprietăți măsurabile ale acestora să poată fi înregistrate direct (Sulzer-Azaroff & Mayer, 1991). De exemplu, un obiectiv de reducere a comportamentului agresiv al unui individ ar putea defini „agresiunea” ca fiind: „încercări, episoade sau apariții (fiecare separată de 10 secunde) de a mușca, zgâria, ciupi sau trage de păr”. „Inițierea interacțiunii sociale cu colegii” ar putea fi definită ca: „privirea către un coleg de clasă și verbalizarea unui salut adecvat.”
Intervențiile ABA necesită o demonstrație a evenimentelor care sunt responsabile pentru apariția, sau neapariția, comportamentului. ABA utilizează metode de analiză care produc demonstrații convingătoare, reproductibile și sensibile din punct de vedere conceptual despre cum se pot realiza schimbări specifice de comportament (Baer & Risley, 1987). Mai mult, aceste comportamente sunt evaluate în cadrul unor contexte relevante, cum ar fi școlile, casele și comunitatea. Utilizarea designului experimental cu un singur caz pentru a evalua eficacitatea intervențiilor individualizate este o componentă esențială a programelor bazate pe metodologiile ABA.
Acest proces include următoarele componente:
- Selectarea comportamentului interferant sau a deficitului de abilități comportamentale;
- Identificarea scopurilor și obiectivelor;
- Stabilirea unei metode de măsurare a comportamentelor țintă;
- Evaluarea nivelurilor actuale de performanță (baseline);
- Proiectarea și implementarea intervențiilor care învață noi abilități și/sau reduc comportamentele interferante;
- Măsurarea continuă a comportamentelor-țintă pentru a determina eficacitatea intervenției; și
- Evaluarea continuă a eficacității intervenției, cu modificări făcute după cum este necesar pentru a menține și/sau crește atât eficacitatea cât și eficiența intervenției (MADSEC, 2000, p. 21-23).
După cum descrie raportul MADSEC de mai sus, abordările de tratament bazate pe ABA sunt acum considerate standardul de aur al intervențiilor terapeutice și edudr drcționale pentru persoanele cu autism. Cantitatea mare de dovezi științifice care susțin tratamentele ABA pentru persoanele cu autism a determinat o serie de alte organisme independente să aprobe eficacitatea ABA, inclusiv U.S. Surgeon General, Departamentul de Sănătate al statului New York, Academia Națională de Științe și Academia Americană de Pediatrie (a se vedea lista de referințe de mai jos pentru surse).
„Comportamentele semnificative din punct de vedere social” includ cititul, studiile academice, abilitățile sociale, comunicarea și abilitățile de viață adaptive. „Abilitățile adaptive de viață” includ abilitățile motorii grosiere și fine, mâncarea și pregătirea alimentelor, toaleta, îmbrăcatul, îngrijirea personală, abilitățile casnice, timpul și punctualitatea, banii și valoarea, orientarea spre casă și comunitate și abilitățile de muncă.
Metodele ABA sunt folosite pentru a sprijini persoanele cu autism în cel puțin șase moduri:
- Pentru a crește comportamentele (de ex, proceduri de întărire pentru a crește comportamentul pe sarcină sau interacțiunile sociale);
- Pentru a învăța noi abilități (de exemplu, proceduri sistematice de instruire și întărire pentru a învăța abilități funcționale de viață, abilități de comunicare sau abilități sociale);
- Pentru a menține comportamente (de ex, predarea procedurilor de autocontrol și automonitorizare pentru a menține și generaliza abilitățile sociale legate de locul de muncă);
- Pentru a generaliza sau pentru a transfera comportamentul dintr-o situație sau răspuns la altul (de ex, de la îndeplinirea temelor în sala de resurse la performanțe la fel de bune în clasa obișnuită);
- Să restricționeze sau să restrângă condițiile în care apar comportamentele care interferează (de exemplu, modificarea mediului de învățare); și
- Să reducă comportamentele care interferează (de exemplu, automutilarea sau stereotipia).
.