Abaddon sau Abaddon (ebraică: אֲבַדּוֹן, ‘Ǎḇaddōn), precum și Apollyon (greacă: Ἀπολλύων, Apollyon), sunt numele ebraice și grecești ale unei ființe angelice menționate în Biblie. În Vechiul Testament, abaddon se referă la un abis insondabil, de obicei legat de lumea morților, Sheol (שאול = sheol).În cartea Apocalipsei din Noul Testament, Abaddon este numele unui înger, descris ca fiind regele unei armate de lăcuste. În text (Apocalipsa 9; 11), numele său este transcris direct din ebraică în caractere grecești, „… al cărui nume în ebraică este Abaddon” (Ἀβαδδὼν), iar apoi tradus: „care în greacă se numește Apollyon” (Ἀπολλλύων). Vulgata adaugă la text comentariul (inutil, în greacă): „… în latină; Distrugător” (Exterminans).
Apolion (mai sus) se luptă cu creștinul din Pilgrim’s Progress a lui John Bunyan.
Potrivit unor autori, Abaddon ar fi unul dintre cei mai importanți generali ai imperiului întunericului. Sau, dimpotrivă, un reprezentant al lui Dumnezeu care deține cheia abisului și conduce plaga de lăcuste care va fi lansată asupra dușmanilor lui Dumnezeu, la sfârșitul vremurilor:
Înfățișarea lăcustelor era ca niște cai pregătiți pentru război; pe capetele lor aveau ca niște cununi de aur, fețele lor erau ca niște fețe omenești, aveau părul ca părul femeilor și dinții lor erau ca dinții de leu; aveau platoșe ca niște platoșe de fier și zgomotul aripilor lor era ca zgomotul multor care de cai care alergau la luptă; aveau cozi ca de scorpion și înțepături, și în coada lor aveau puterea de a răni oamenii timp de cinci luni. Și au ca rege peste ei pe îngerul abisului, al cărui nume în ebraică este Abaddon, iar în greacă, Apollyon.Rev 9:7-11
În Tora, apare ca loc al distrugerii, שאול, sheol, a cărui semnificație este, literalmente, „locul distrugerii” sau tărâmul morților. În Cartea lui Iov, ea apare ca moartea personificată.
.