Terapia personalizată pentru tratamentul pacienților cu cancer se apropie rapid și este un obiectiv realizabil în viitorul apropiat. Un număr substanțial de ținte noi au fost dezvoltate în agenți terapeutici. Există o variabilitate substanțială în ceea ce privește activitatea antitumorală a noilor terapii din cauza eterogenității și biologiei unice care există atât între subtipurile de limfom, cât și în cadrul subtipurilor de limfom. Limfomul difuz cu celule B mari (DLBCL) este cel mai frecvent subtip de limfom non-Hodgkin (NHL). Aproximativ 40% dintre pacienți au o boală refractară sau o boală care va recidiva după un răspuns inițial, iar majoritatea pacienților cu DLBCL recidivat vor ceda în fața bolii. Există două subtipuri moleculare majore distincte din punct de vedere biologic ale DLBCL: celule B cu centru germinativ (GCB) și celule B activate (ABC). DLBCL ABC este asociat cu rezultate substanțial mai proaste atunci când este tratat cu chimioimunoterapie standard. În plus față de subtipurile GCB și ABC, limfoamele double-hit (aproximativ 5% până la 10% dintre pacienți) și limfoamele double-expressor, care supraexprimă proteina MYC și BCL2, sunt DLBCL-uri agresive și sunt, de asemenea, asociate cu un prognostic nefavorabil. Limfoamele double-hit au rearanjamente cromozomiale concomitente ale MYC plus BCL2 (sau, mai puțin probabil, BCL6). Progresele în tehnicile de caracterizare moleculară și dezvoltarea de noi agenți care vizează subtipuri specifice de DLBCL au oferit o bază pentru terapia personalizată a DLBCL pe baza subtipului molecular. Au fost finalizate o serie de studii clinice timpurii de evaluare a combinațiilor de noi agenți țintiți cu chimioterapia standard (R-CHOP), care au demonstrat fezabilitatea acestei abordări cu o eficacitate încurajatoare. Ca atare, clasificarea moleculară a DLBCL nu este importantă doar pentru prognosticare, ci trece în centrul atenției pentru personalizarea terapiei pentru DLBCL.