Absurdismul în literatură

Introducere

Absurdismul înseamnă conflictul intern dintre tendința omului de a găsi valoarea inerentă și sensul vieții și incapacitatea lui de a găsi vreunul.

Cu alte cuvinte, absurdul se referă la lupta omului de a găsi regiunea în viața sa și la incapacitatea sa de a o găsi din cauza constrângerilor umane limitate.

Astfel, absurdul se referă la ceva care este imposibil din punct de vedere uman mai degrabă decât imposibil din punct de vedere logic. În acest sens, cel care încearcă să găsească valori și sensuri inerente în viață va eșua în cele din urmă din cauza imposibilului cert.

Explicație

A absurdismul a crescut în perioada războaielor mondiale. Aceste războaie mondiale au zguduit întreaga lume. Uciderea în masă a milioane de oameni i-a făcut pe scriitorii epocii să creadă că lumea este lipsită de sens.

Toată lumea are propriul său mod de a găsi sensuri. Dacă folosim conceptul de Absurdism în ceea ce privește Războiul, se poate interpreta că națiunile s-au dedat la războaie pentru a obține ceva pentru ele însele prin mijloacele războiului, deși brutalitatea este împotriva umanității.

Cei doi scriitori importanți, Kierkegaard și Camus, au încercat să dea soluții în operele lor cu „Boala de moarte” și, respectiv, „Mitul lui Sisif”. Potrivit lui Camus, există 3 soluții la absurd

1. Adoptarea sau crearea unui cadru de semnificație ca și religia existenta o consideră sinucidere filozofică deoarece prin supunerea la o idee sau ființă care este considerată a fi dincolo de limitele observate o dată cu libertatea.
2. Sinuciderea: este o soluție în care o persoană consideră viața fără sens plictisitoare sau dureroasă și care își pune capăt vieții potrivit lui Camus, moartea nu este observată dar o dată cu încercarea de a se sinucide este.
3. Acceptarea Absurdului: este soluția în care o persoană acceptă absurditatea vieții de care are nevoie se supune oricărei constante religioase sau morale cunoaște ca fiind viața sa și trăiește în cea mai mare măsură a libertății sale.

Absurdismul este diferit de existențialism și de nihilism așa cum este explicat mai jos:

„Nihilismul susține că nu există un sens al vieții și că crearea unui sens este inutilă. Existențialismul susține că do lumea este observată se poate crea un sens propriu pentru ea. Absurdul, pe de altă parte, crede că lumea este lipsită de sens și că cineva ar trebui atât să o accepte, cât și să se revolte împotriva ei.”

Caracteristici

1. Dramele absurde sunt lirice, ca și muzica: ele descriu o atmosferă și o experiență a unor situații umane arhetipale.
2. Viața este în esență lipsită de sens, deci tristă.
3. Nu există speranță din cauza inutilității inevitabile a eforturilor omului.
4. Realitatea nu poate fi suportată decât dacă este ușurată de iluzii și vise.
5. Piesa absurdă include discursuri convenționale, sloganuri, jargon tehnic și clișee pentru a-i face pe oameni să conștientizeze posibilitatea de a depăși convențiile vorbirii comune și de a comunica mai autentic.
6. Obiectele ocupă o poziție mai semnificativă decât limbajul.
7. Omul este fascinat de moarte, care înlocuiește permanent visele și iluziile.
8. Nu există acțiune sau intrigă. Ceea ce se întâmplă este foarte puțin deoarece nu se poate întâmpla nimic semnificativ.
9. Situația finală este absurdă sau comică.
10. Drama absurdă nu are scop și nu este specifică deoarece nu rezolvă nicio problemă. Este ca o pictură abstractă care nu transmite un sens anume.
11. Neagă raționalismul, deoarece consideră că gândirea rațională, ca și limbajul, se ocupă doar de aspectele superficiale ale lucrurilor.
12. Consideră că limbajul este un eșec în a exprima esența experienței umane, nefiind capabil să pătrundă dincolo de suprafața sa.
13. Nu există nici un conflict dramatic în piesele absurde.

Prezentare

Absurdismul din 200jackiepink

.