Președinte
La sfârșitul anilor 1990, Abdulsalami Abubakar a ocupat pentru scurt timp funcția de președinte al Nigeriei și a contribuit la scoaterea țării sale dintr-o perioadă tulbure de regim militar și de încălcări îngrozitoare ale drepturilor omului. Pentru mulți din comunitatea internațională, bărbatul care își petrecuse cariera în cadrul Forțelor Aeriene nigeriene părea un vestitor improbabil pentru restaurarea democrației, dar Abubakar s-a dovedit demn de această sarcină. „Aruncat brusc sub privirile lumii a fost o figură înaltă și robustă care părea, cu comportamentul său nervos și ochelarii de bufniță, ceva asemănător cu o creatură nocturnă speriată surprinsă în plină zi”, a scris James Walsh pentru Time International. Cu toate acestea, a notat Walsh, ofițerul militar veteran „a surprins aproape pe toată lumea, promițând o reformă după alta și, mai important, ținându-se de cuvânt.”
Abubakar s-a născut la 13 iunie 1942, în Minna, capitala provincială a statului Niger din Nigeria, și a fost educat la Colegiul Guvernamental nu departe de casa sa. În timpul cât a stat acolo, Nigeria și-a obținut independența față de Marea Britanie și a devenit Republica Federală Nigeria în 1960. În 1963, Abubakar a intrat în rândurile forțelor militare ale noii națiuni suverane în calitate de candidat în cadrul programului de pregătire a ofițerilor din cadrul Forțelor Aeriene Nigeriene. S-a antrenat la o școală de aviație din Germania, a fost numit sublocotenent în 1967 și a servit în Liban ca parte a unei forțe de menținere a păcii a Națiunilor Unite. În momentul în care a ajuns la gradul de general-maior în 1991, Nigeria fusese afectată de ani de tulburări, inclusiv un război civil brutal și o serie de lovituri de stat. În 1985, o lovitură de stat fără vărsare de sânge l-a pus la conducere pe generalul-maior Ibrahim Babangida, care era atât un prieten personal, cât și un vecin al lui Abubakar. Babangida a promis reforme, dar pentru țară a început o perioadă și mai gravă de represiune politică. În cele din urmă, la sfârșitul primăverii anului 1993, Babangida a permis organizarea de alegeri, iar un lider de afaceri pe nume Moshood Abiola a fost considerat câștigător la scrutinul din 12 iunie. Cu toate acestea, guvernul lui Babangida a refuzat să facă publică numărătoarea finală, iar instanțele de judecată aflate în slujba lui Babangida au anulat alegerile. Au urmat revolte, iar în noiembrie 1993, generalul Sani Abacha, ministrul apărării țării, a preluat controlul guvernului.
Generalul Abacha a înființat Consiliul Provizoriu de Conducere (PRC), care i-a permis să aibă puteri dictatoriale, iar orice activitate politică a fost interzisă. Când susținătorii lui Abiola au desfășurat o ceremonie simbolică de inaugurare a liderului putativ la prima aniversare a alegerilor anulate, candidatul zădărnicit a fost încarcerat pentru participarea sa la acțiune. În următorii patru ani, Nigeria a fost afectată de încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv de moartea celebrului autor și disident Ken Saro-Wiwa. Între timp, Abubakar devenise șeful Statului Major al apărării din Nigeria și primise un loc în RPC.
Alegerile legislative din aprilie 1998 au fost considerate atât de transparent nedemocratice încât majoritatea nigerienilor le-au boicotat, iar planurile de boicotare a alegerilor prezidențiale au fost făcute după ce generalul Abacha a devenit candidatul fiecăruia dintre cele cinci partide cărora li s-a permis un loc pe buletinul de vot. Cu toate acestea, soarta a intervenit în coborârea Nigeriei în autoritarism permanent, atunci când generalul Abacha a murit de un atac de cord la 8 iunie 1998. RPC s-a reunit și l-a ales pe Abubakar ca șef de stat. Au existat zvonuri că acesta ar fi fost reticent în a accepta postul, iar numirea sa i-a surprins chiar și pe membrii comunității internaționale, deoarece el „a fost mult timp reputat a fi un prim profesionist printre generalii politizați și imens de bogați ai Nigeriei”, a notat corespondentul New York Times Howard W. French.
Câteva zile mai târziu, protestele aniversare din 12 iunie au apărut din nou și, așa cum era de așteptat, armata nigeriană a răspuns cu forță și arestări. Cu toate acestea, prizonierii au fost eliberați o zi mai târziu, iar în decurs de o săptămână au fost eliberați și mai mulți deținuți. În capitala nigeriană Abuja se vorbea, de asemenea, că Abiola va fi eliberat și i se va permite să conducă un nou guvern. Abubakar s-a întâlnit cu susținători ai lui Abiola și cu reprezentanți ai altor grupuri care cereau restaurarea democrației și a discutat despre posibilul transfer de putere; s-a raportat că Abubakar spera să se asigure că oficialii militari din Nigeria nu vor fi ținta unui nou guvern hotărât să răzbune nedreptățile din ultimii cinci ani.
O altă răsturnare de situație uluitoare a avut loc la mai puțin de o lună după ce Abubakar și-a preluat mandatul, când, la 7 iulie, Abiola s-a prăbușit în celula sa din închisoare. A fost dus la un spital și a murit a doua zi. În lipsa unor dovezi concrete care să demonstreze contrariul – coroborate cu lipsa unor surse mediatice fiabile – s-a suspectat imediat că ar fi vorba de un joc necurat și au izbucnit revolte în mai multe orașe nigeriene. Din nou, Abubakar i-a surprins pe mulți anunțând că va fi efectuată o autopsie independentă; echipa de investigatori internaționali nu a găsit niciun joc necurat și a apreciat că Abiola murise în urma unui atac de cord.
Abubakar a continuat să surprindă nigerienii obișnuiți de mult timp cu abuzurile de putere la cele mai înalte niveluri ale guvernului prin eliberarea celor douăzeci de activiști care fuseseră reținuți împreună cu Saro-Wiwa. La 20 iulie, el a apărut la televiziunea națională pentru a prezenta un calendar pentru tranziția către un regim civil și democratic. „Nigerienii nu doresc nimic mai puțin decât o democrație adevărată într-o țară unită și pașnică”, a declarat acesta în cadrul emisiunii, potrivit unui reportaj al ziarului britanic The Independent. El a mai spus, de asemenea, că nu va exista nici o perioadă interimară de tranziție, citând încercările anterioare care au fost afectate de jocuri politice, în timp ce oficialii ieșeni au încercat să păstreze puterea. „Această administrație nu are nicio dorință de a se succeda pe sine și se angajează cu fermitate să predea ștafeta unui guvern ales în mod democratic”, a precizat el, potrivit Independent.
În următoarele zece luni, guvernul lui Abubakar a inițiat un proces împotriva averii generalului Abacha și a reușit să recupereze o sumă de 750 de milioane de dolari, atât de necesară, care fusese furată din trezoreria națională. În februarie 1999 au avut loc alegeri parlamentare, iar observatorii internaționali au fost autorizați să participe la secțiile de votare și au considerat că procesul a fost corect și liber. O săptămână mai târziu, nigerienii s-au întors la urne pentru a-și exprima votul în cursa prezidențială, iar Olusegun Obasanjo, un fost ofițer militar, a fost ales. Abubakar s-a retras din funcție la 29 mai 1999. Căsătorit și tată a șase copii, a urmat o carieră diplomatică remarcabilă ca mediator șef al Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest și a contribuit la rezolvarea crizei de lungă durată din Liberia.
Dintr-o privire …
Născut Abdulsalami Alhaji Abubakar la 13 iunie 1942, în Minna, Nigeria; căsătorit cu Fati; șase copii. Educație: A urmat cursurile Colegiului guvernamental din Bida, 1957-62; Colegiul Tehnic Kaduna după 1963; s-a pregătit la o școală de aviație din Germania, 1964-66, și din nou la o bază militară americană.
Carieră: A intrat în programul de pregătire a ofițerilor din cadrul Forțelor Aeriene nigeriene, 1963; a primit gradul de sublocotenent, 1967; a obținut gradul de general-maior în octombrie 1991 și a fost numit șef de stat major al apărării; numit membru al Consiliului provizoriu de conducere al Nigeriei și șef de stat, iunie 1998-mai 1999; Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), mediator șef pentru criza din Liberia, c. 2003-05.
Adrese: Office-ECOWAS, 101, Yakubu Gowon Crescent, Asokoro District P.M.B. 401, Abuja, Nigeria.
.