Aheii (greaca veche: Αχαίϝοι, Akhaí(w)oi) sunt prima populație elenă, urmată de ionieni și eolieni, care au invadat Grecia în mileniul al II-lea î.Hr. reușind să hegemonizeze definitiv popoarele preelene (numite de cei mai mulți Pelasgi). Ei mai sunt numiți și Argivi, de la orașul Argos, sau Danaeni, adică „fiii lui Danaus”, deci „vestici”, spre deosebire de troienii din est.
Încercările de a-i elibera pe ahei din poziția lor „mitologică” și de a-i apropia de realitatea istorică a micenienilor, pe baza descoperirilor arheologice, au fost până acum nereușite. Poemele homerice transmit o imagine distorsionată și fantezistă a lumii aheene, până într-acolo încât ele nu sunt o adevărată „memorie” a acestei civilizații, ci un fel de amalgamare a unor elemente din trecutul micenian (devenit, în mod necesar, mitic) cu altele din societatea contemporană poeților (protogeometrice și geometrice).
În Iliada, numele de aheeni se referă la popoarele grecești care au luat parte la războiul troian. Homer folosește Aheii și Danaii ca sinonime, în timp ce ar părea că Argivii se referă doar la băștinașii din Peloponez sau din Grecia continentală, dar este aproape un sinonim, în timp ce el folosește termenul de Eleni doar pentru locuitorii din nordul Greciei. În epoca istorică, locuitorii din Achaia Phthiotida, în sudul Tesaliei, și Achaia Aegialia, care corespunde regiunii cu același nume numită Achaia și o parte din Arcadia, sunt numiți ahei.
În ceea ce privește pătrunderea acestui popor în zona greacă, se crede în general că acești oameni de origine indo-europeană, prin Balcani, au ocupat Peloponezul în jurul anului 1500 î.Hr. și coincide cu sfârșitul epocii minoice. Așadar, aheii ar putea fi cauza finală a capitulării minoicilor. Cu toate acestea, invadatorii ahei au fost influențați de această cultură puternică și civilizată, iar din întâlnirea dintre aceste două popoare a luat naștere înfloritoarea civilizație miceniană. Aheii s-au răspândit în multe alte părți ale Peloponezului, în insulele din jurul Greciei și în restul țării. A spune că aheii și micenienii sunt unul și același lucru este în mod clar greșit.
Rolul aheilor pe tabla de șah politică din estul Mediteranei a fost cu siguranță de o importanță fundamentală. Ei sunt menționați în documentele hitite, unde sunt numiți Ahhiyawa, și în documentele egiptene (Ekwesh) din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr. În jurul anului 1450 î.Hr., puterea aheeană, prin expediții militare și isprăvi piraterești, a reușit să doboare civilizația minoică din Creta. În plus, aheii s-au extins spre sudul Cicladelor, Rodos, Cipru și coasta Asiei Mici. În secolul al XIII-lea î.Hr. s-au îndreptat spre Marea Neagră cu o expediție militară împotriva orașului Troia.
Procesul de declin micenian pare să fi început odată cu războiul troian din 1200 î.Hr. Invazia dorică, aproximativ un secol mai târziu, va fi lovitura de grație.