Cunoașterea fiziologiei umane și dovezile din studiile clinice sunt ambele utile pentru a înțelege efectele alimentelor acide asupra pH-ului din sânge și a stării generale de sănătate.
Homeostazia acido-bazică
Susținătorii ipotezei acid-azică susțin că dieta afectează nivelul pH-ului din sânge.
Cu toate acestea, sistemul tampon al organismului reglează strâns pH-ul sângelui într-un proces cunoscut sub numele de homeostazia acido-bazică.
Exemple de tampoane includ calciul stocat în oase, proteinele sau alte mecanisme prin care organismul rezistă schimbărilor de pH în sânge.
Următoarele două mecanisme sunt implicate în principal în acest proces:
- Compensarea respiratorie: Frecvența respiratorie crește atunci când nivelul acidului este ridicat. Acest lucru descompune acidul carbonic din sânge în apă și dioxid de carbon sau CO2. Procesul, inclusiv exhalarea CO2, readuce pH-ul sângelui la niveluri normale.
- Compensarea renală: Rinichii produc ioni de bicarbonat, care neutralizează acidul din sânge.
Aceste două mecanisme sunt atât de eficiente în echilibrarea acizilor și bazelor încât este aproape imposibil ca dieta unei persoane să aibă vreo influență asupra pH-ului din sânge.
Un nivel al pH-ului din sânge care scade sub pH 7,35 indică o problemă severă cu funcția pulmonară sau renală.
Această afecțiune, denumită acidoză, provoacă o acumulare de acid în țesuturi și fluide și poate fi fatală dacă nu este tratată.
Eșantioane clinice
O predicție majoră a ipotezei acid-ash este aceea că administrarea de săruri alcalinizante va reduce direct aciditatea sângelui.
Această reducere ar opri nevoia organismului de a leviga calciul din oase, ceea ce înseamnă că acesta ar excreta mai puțin în urină. Mai multe studii au investigat această afirmație, măsurând dacă sărurile alcalinizante reduc excreția urinară de calciu.
Potrivit unei analize din 2013, studiile inițiale au arătat într-adevăr că administrarea de sare alcalinizantă de potasiu a redus cantitatea de calciu din urină. Cercetătorii au interpretat apoi acest lucru ca fiind un sprijin pentru ipoteza acidului de sare.
Mai târziu, însă, s-a realizat că o scădere a cantității de calciu levigat din oase nu era responsabilă pentru această scădere a calciului urinar. În schimb, aceasta s-a datorat faptului că potasiul blochează absorbția excesului de calciu din sânge.
Cu cât este mai scăzut nivelul de calciu din sânge, cu atât mai puțin calciu este disponibil pentru a fi filtrat în urină.
Alte studii clinice citate în analiză au investigat direct dacă administrarea de săruri alcalinizante aduce beneficii sănătății oaselor. Inițial, două studii scurte au sugerat că aceste săruri pot într-adevăr să mențină sănătatea oaselor și să reducă riscul de osteoporoză.
Cu toate acestea, studii controlate randomizate (RCT) mai riguroase, pe termen mai lung, nu au reușit să arate niciun beneficiu al sărurilor alcalinizante. Ca urmare, consensul științific este că o dietă alcalină nu aduce beneficii pentru sănătatea oaselor, rezultatele pozitive inițiale fiind probabil datorate întâmplării sau unui efect placebo.
.