Cu câteva luni în urmă, m-am înscris într-un proiect de lectură intimidant care s-a dovedit a fi și o mare oportunitate. Nu eram sigură cum voi reuși să încap atâtea cărți în programul meu, dar asta a fost o problemă pentru viitoarea Danika. Când a venit luna ianuarie, a devenit problema mea. În parte din cauza unei planificări proaste din partea mea și în parte din cauza volumului mare de cărți implicate, mi-am dat seama că va trebui să citesc un roman pe zi timp de o lună pentru a termina până la termenul limită.
Acum, eu sunt un cititor. Iubesc cărțile. Dar petrec mult mai mult timp citind și scriind despre cărți pe internet decât citind efectiv cărți. Ritmul meu obișnuit mă face să termin o carte sau două pe săptămână. Ar trebui să citesc de cinci ori mai repede decât de obicei pentru a rămâne pe drumul cel bun. De două ori pe an, particip la 24 de ore de lectură și, datorită acestui lucru, am știut că este posibil să mă așez și să termin o carte într-o ședință sau două. Una este, însă, să încerc să citesc cât de mult pot într-o singură zi. Este cu totul altceva să încerci să menții un ritm alert de lectură pentru o lună întreagă.
Desigur, dacă cititul ar fi fost munca mea cu normă întreagă, asta nu ar fi fost o problemă. Din păcate, eu nu trăiesc acest vis. De fapt, ianuarie a fost începutul unui nou semestru, iar eu am și un job part-time, pe lângă diversele mele aventuri pe internet. Asta fără să mai punem la socoteală cei doi câini nevoiași ai mei! (Ce tupeu au, care vor să fie plimbați în fiecare zi.) Cu dedicație și un liiitttllle bit of cheating, am reușit să reușesc. Iată ce am făcut:
Buletin de oferte de carte
Înscrieți-vă la buletinul nostru de oferte de carte și primiți până la 80% reducere la cărțile pe care chiar doriți să le citiți.
În primul rând, am aproape o oră în fiecare zi în autobuz în fiecare sens spre universitate, ceea ce a însemnat timp dedicat lecturii. De asemenea, citeam în timpul prânzului, ori de câte ori era posibil, și în minutele în care ajungeam în clasă înainte de începerea cursurilor. Odată ce ajungeam acasă, îmi încadram deja 2-3 ore de lectură și, de obicei, parcurgeam mai mult de jumătate din carte. Îmi făceam temele, luam cina, mă uitam poate o jumătate de oră la televizor, iar restul timpului îl petreceam citind. De obicei, abia reușeam să-mi termin cartea pe ziua respectivă înainte de a adormi.
Înregistrându-vă, sunteți de acord cu termenii noștri de utilizare
În unele zile, însă, nu am putut. O lună este o perioadă lungă de timp pe care să o dedici unui singur proiect și, ocazional, alte lucruri îmi solicitau atenția. M-am îmbolnăvit și nu am mai putut ține pasul cu cuvintele. Sau îmi petreceam timpul cu familia. Sau pur și simplu o carte a durat mai mult decât altele, pentru că avea un număr mai mare de pagini sau pentru că era pur și simplu mai greu de citit. În acele zile, trebuia să treacă pe ziua următoare, iar eu îmi petreceam weekendul încercând să recuperez timpul.
Ceea ce a făcut cu adevărat posibil acest lucru, totuși, a fost să nu citesc fiecare cuvânt din fiecare carte. În general, nu răsfoiesc cărțile pe care le citesc de plăcere. Dacă este o lectură repartizată din care am nevoie să obțin informații specifice, sigur, voi vâna acele informații și voi ignora restul. Dar, în cazul cărților pe care aleg să le iau în mână, de multe ori citesc același paragraf de mai multe ori pentru că îl răsfoiesc din greșeală, doar pentru a mă asigura că am reținut fiecare cuvânt. Acest lucru nu a fost posibil în timpul acestei provocări de lectură. A trebuit să citesc cărți de care nu eram un fan și știam deja de la primul sau al doilea capitol că nu vor ajunge în fruntea listei mele. Totuși, mă angajasem să o duc până la capăt, așa că aș fi răsfoit. Citeam ceea ce îmi ieșea în evidență și îmi lăsam ochii să alunece peste pasajele care nu mă interesau. Citeam dialoguri și ignoram peisajele. Citeam cu atenție punctele cheie ale intrigii și nu acordam decât o jumătate de atenție scenelor de alăturare.
În mod ciudat, faptul că a trebuit să parcurg unele romane a fost eliberator. Nu văd imagini clare în capul meu atunci când citesc (nu afantasie completă, dar destul de aproape), ceea ce înseamnă că mă plictisesc majoritatea descrierilor vizuale din romane. Pentru că nu se traduc într-o imagine, acele pasaje sunt destul de inutile pentru mine, cu excepția cazului în care vreau să încerc să memorez acele trăsături („Bine, deci, camera de zi este în stânga când intri pe ușă, iar dormitorul lui este în dreapta, imediat după scări…”). A fost o ușurare să-mi dau permisiunea de a sări pur și simplu peste acele puncte, atunci când nu obțineam nimic din ele. A fost mult mai plăcut să citesc o carte în care îmi plăcea doar un aspect sau un personaj, dacă puteam să mă concentrez asupra acelui aspect și îmi permiteam să trec peste restul.
Și ce s-a întâmplat când am citit o carte pe zi? A pus stăpânire pe viața mea. Nu mai eram în stare să fac nimic altceva. Îmi place să citesc, dar îmi plac și alte lucruri. Nu am fost în stare să petrec atât de mult timp cu partenerul meu pe cât mi-aș fi dorit. Am fost stresată. Nu am ieșit cu prietenii la prânz. A trebuit să trec cu putere prin cărți pe care de obicei le-aș savura. Aveam mereu un ochi pe numărul de pagini în loc de conținut. Nu a fost cea mai bună utilizare a timpului meu.
Pe de altă parte, desigur, am citit mult. După ce voi reuși să adaug cărțile în contul meu Goodreads, va arăta impresionant (pentru mine). Când colegii mei de clasă se plângeau de volumul de teme, puteam să mă uit la ei cu ochii morți și să le spun: „Și eu am citit o carte în fiecare zi”, iar ei se uitau înapoi la mine cu groază. Dar, în general, aș spune că plusurile nu depășesc minusurile. Voi lua cu mine noile mele abilități de skimming și intenționez pe deplin să parcurg orice peisaj pe care îl voi întâlni în viitor. De asemenea, a fost plăcut să știu că sunt capabilă să citesc o carte pe zi și, probabil, aș putea să citesc mai mult decât o fac fără ca acest lucru să-mi consume complet viața. V-aș recomanda să citiți o carte pe zi? Nu, doar dacă a) nu citești cam de două ori mai repede decât mine sau b) este slujba ta. Altfel, cred că ne putem relaxa cu toții. Cititul nu este o cursă, și și vom muri cu toții cu cărți în TBR-urile noastre. (Ce? Preferi să rămâi la un moment dat fără cărțile pe care vrei să le citești?)