Analiza comportamentală aplicată a avut un succes atât de mare în încurajarea comportamentelor adecvate și în stingerea comportamentelor inadecvate manifestate de copiii cu autism și alte tulburări, încât este acum frecvent utilizată pentru a aborda problemele de alimentație la aceiași copii.
Se estimează că până la 90 la sută dintre copiii cu autism au probleme de alimentație, astfel încât aplicarea tehnicilor ABA pentru a aborda tulburările de alimentație a fost o evoluție naturală pentru terapia ABA.
Un copil cu o tulburare de alimentație este mult mai mult decât un mâncăcios mofturos. Copiii sunt diagnosticați ca având o tulburare de alimentație doar dacă nu consumă suficiente solide și lichide pentru a susține creșterea și dezvoltarea sănătoasă. Deși se estimează că între 25 și 35 la sută dintre toți sugarii și copiii mici se confruntă la un moment dat cu unele dificultăți de hrănire, diagnosticul de tulburare de alimentație pediatrică este declarat doar atunci când se constată că tulburarea copilului este severă, persistentă și inhibă dezvoltarea normală și creșterea fizică.
Turbările de alimentație pediatrică pot duce la eșecul creșterii, la o mai mare susceptibilitate la boli cronice și chiar la deces.
Câteva dintre afecțiunile fizice subiacente care duc la probleme de alimentație includ:
- Sindromul intestinului scurt
- Defecte ale palatului
- Dezordini gastrointestinale
- Failure to thrive
- Disfagie motorie orală
- Disfagie (dificultate la înghițire)
- Disfuncționalitate la înghițire
.
Turburările de alimentație sunt mai răspândite în rândul copiilor cu dizabilități fizice, retard mental, boli medicale, prematuritate și greutate mică la naștere. Deși afecțiunile subiacente determină majoritatea tulburărilor de alimentație, acestea pot apărea și la copiii care sunt altfel sănătoși.
Turburările de alimentație la sugari și copii pot fi rezultatul dificultăților de a mânca sau de a bea din cauza deficitelor de îndemânare și/sau a problemelor medicale asociate cu aceste afecțiuni subiacente, sau pur și simplu din cauza refuzului selectiv al alimentelor și lichidelor. Deși refuzul de acest tip este adesea înrădăcinat în probleme biologice, este în cele din urmă un comportament, ceea ce îl plasează direct în domeniul analizei comportamentale aplicate.
Legătura dintre tulburările de spectru autist și tulburările de alimentație pediatrică
Copiii cu autism refuză adesea mâncarea sau acceptă doar o varietate foarte îngustă de alimente:
- Refuzul de a mânca orice altceva decât alimente foarte specifice care nu au o nutriție adecvată (de ex, numai macaroane cu brânză)
- Refuzul tuturor alimentelor care nu îndeplinesc criterii foarte specifice (de ex. alimente de culoare albă, cum ar fi pâinea și pastele)
- Refuzul alimentelor care nu sunt prezentate într-un mod foarte specific (de ex. un sandviș trebuie să fie tăiat în pătrate perfecte)
- Refuzul unor întregi grupuri alimentare (de ex, fructe, legume, proteine)
Aceste probleme de alimentație pot duce la deficite nutriționale și malnutriție.
Câteva dintre comportamentele comune în rândul copiilor cu tulburări din spectrul autist includ:
- Mănâncă doar alimente sub formă de piure
- Refuză să muște din mâncare
- Mănâncă doar alimente cu degetul (nu folosește ustensile)
- Mănâncă doar atunci când este hrănit de un adult
- Comportamente disruptive în timpul mesei care afectează familia (scuipă mâncarea, aruncă mâncarea, face crize de furie)
Copiii cu autism au adesea și alți factori biologici care agravează refuzul sau selectivitatea alimentară, cum ar fi refluxul, alergiile, constipația/diareea și dificultățile motorii orale.
Diagnosticarea tulburărilor de alimentație pediatrică
Unul dintre modurile în care sunt diagnosticate tulburările de alimentație pediatrică este prin evaluarea impactului lor asupra funcționării. Unii copii cu tulburări de alimentație sunt expuși riscului de aspirație, malnutriție, spitalizări și proceduri medicale invazive, cum ar fi inserarea unui tub nazogastric sau gastrostomie pentru furnizarea unei alimentații adecvate.
Turburările de alimentație pediatrică pot fi, de asemenea, evaluate prin modul în care acestea afectează funcționarea și dezvoltarea socială, emoțională și educațională a copilului.
În timp ce unii practicieni ar putea diagnostica copiii cu tulburări de alimentație doar dacă nu reușesc să ia în greutate în mod adecvat, alții pot urma o definiție diferită a unei tulburări de alimentație, conferind un diagnostic dacă aceștia resping alimente sau categorii de alimente din cauza unor probleme emoționale sau comportamentale.
Utilizarea analizei comportamentale aplicate în tratamentul tulburărilor de alimentație pediatrică în rândul copiilor cu autism
Analiștii comportamentali aplicați lucrează pentru a afla care este cauza comportamentelor problematice în timpul mesei. O evaluare funcțională este necesară înainte ca analiștii comportamentali aplicați să recomande sau să dezvolte programe de schimbare a comportamentului. Aceasta include determinarea nevoilor și a consimțământului unui client, a parametrilor de mediu și a altor variabile contextuale.
Analiștii comportamentali aplicați identifică orice întăriri pozitive sau negative care modelează comportamentul copilului. De exemplu, dacă un copil refuză mâncarea și face un acces de furie, comportamentul poate fi întărit negativ dacă părintele sau îngrijitorul îndepărtează mâncarea nedorită sau încheie masa. Pe de altă parte, dacă părintele sau persoana care are grijă de copil oferă o mâncare preferată în locul mâncării nedorite, comportamentul este întărit pozitiv.
Analiștii comportamentali aplicați identifică dacă comportamentul negativ (de exemplu, manifestarea unei crize de furie atunci când este prezentată o mâncare nedorită) a fost recompensat în mod neintenționat (de exemplu, părintele care îndepărtează mâncarea nedorită din farfuria copilului). Scopul ABA este să recompenseze și să încurajeze comportamentele pozitive, începând cu un nivel mic și crescând, încercând în același timp să elimine comportamentele negative.
După ce evaluarea funcțională este completă, analistul comportamental aplicat dezvoltă Planul de intervenție comportamentală, care include:
- Modificarea antecedentelor
- Învățarea unui nou comportament
- Înlocuirea comportamentului problemă
- Accesarea unei noi abilități
- Modificarea consecințelor
- Reforțarea noului comportament
Planul de intervenție comportamentală utilizează tehnicile ABA de bază ale antecedentului (ceea ce se întâmplă chiar înainte de apariția comportamentului), comportament (comportamentul în sine), consecință (consecința (consecința comportamentului) – cunoscute sub numele de ABC al ABA. De exemplu, copilul ia o mușcătură din mâncarea dorită, copilul mănâncă mușcătura, iar copilul primește întărirea pozitivă.
Câteva dintre cele mai frecvent utilizate intervenții ABA pentru copiii cu autism și tulburări de alimentație includ:
- Întărirea pozitivă: Analistul comportamental aplicat oferă copilului o recompensă (alimente, jucării, laude, etc.) de fiecare dată când copilul se angajează în comportamentul alimentar dorit.
- Extincția prin evadare: Implică faptul de a nu permite o evadare de la, sau evitarea comportamentului alimentar adecvat. Un exemplu poate implica poziționarea lingurii în fața gurii copilului până când mușcătura este acceptată, împiedicând astfel copilul să scape sau să evite mușcătura.
- Întărirea pozitivă diferențiată: Implică oferirea accesului copilului la mici mușcături din alimentele dorite de copil atunci când acesta acceptă sau înghite mici mușcături din alte alimente. Mâncarea dorită de copil este utilizată ca întăritor pozitiv, fie singur, fie în combinație cu laudele sociale. Pe măsură ce crește consumul de alimente nepreferate de către copil, proporția dintre alimentele preferate și cele nepreferate este modificată treptat. De exemplu, copilul poate fi nevoit să ia două mușcături din alimentul nepreferat pentru a primi o mușcătură din alimentul preferat.
- Întărire pozitivă necontingentă: Implică furnizarea unui stimul preferat (de exemplu, o jucărie mică sau o activitate) în mod continuu pe parcursul mesei. Un exemplu de astfel de tratament poate fi oferirea unui videoclip copilului în timpul mesei.
- Prezentare simultană: Implică prezentarea unui aliment mai puțin preferat în același timp în care este prezentat un aliment mai preferat. Alimentele pot fi prezentate împreună sau amestecate împreună, sau alimentul nepreferat poate fi în interiorul sau acoperind alimentul preferat.
- Estomparea stimulilor: Aceasta implică schimbarea treptată a raportului sau a concentrației de alimente sau lichide preferate și nepreferate împerecheate. De exemplu, acest lucru poate implica mai întâi prezentarea unui raport între un aliment dorit (90 %) și alimentul nedorit (10 %). Protocolul de estompare ar implica diminuarea treptată a alimentului dorit și creșterea raportului între alimentele nedorite.
Resurse suplimentare pentru informații privind tratarea tulburărilor de alimentație cu ABA
Există o varietate de resurse care abordează terapiile ABA pentru copiii cu tulburări de spectru autist și tulburări de alimentație:
- Association for Behavior Analysis International, „Treatment of Selective and Inadequate Food Intake in Children: A Review and Practical Guide”
- Journal of Applied Behavior Analysis, „Recent Studies on Feeding Problems in Children with Autism”
Asociația pentru Analiza Aplicată a Comportamentului Internațional are un grup de interes special pentru analiștii comportamentali aplicați care lucrează în domeniul tulburărilor de alimentație pediatrică.
Back to Top