Summary
Ultracentrifugarea cu gradient de densitate de zaharoză este o tehnică puternică pentru fracționarea macromoleculelor precum ADN, ARN și proteine. În acest scop, o probă care conține un amestec de macromolecule de dimensiuni diferite este stratificată pe suprafața unui gradient a cărui densitate crește liniar de sus în jos. În timpul centrifugării, macromoleculele de dimensiuni diferite se sedimentează prin gradient cu viteze diferite. Viteza de sedimentare depinde, pe lângă forța centrifugă, de mărimea, forma și densitatea macromoleculelor, precum și de densitatea și vâscozitatea gradientului. În acest fel, macromoleculele sunt separate în funcție de dimensiune, cele mai mari sedimentând spre partea inferioară, iar cele mai ușoare rămânând aproape de partea superioară a gradientului. Metoda s-a dovedit a fi deosebit de reușită în ceea ce privește fracționarea pe dimensiuni a moleculelor mari de ADN și a fost utilizată pe scară largă pentru a măsura inducerea și repararea rupturilor de ADN după expunerea la factori clastogeni. Aici, descriem o adaptare a acestei metode care poate fi utilizată în analiza ADN-ului nou sintetizat format în timpul replicării ADN-ului. Prin analiza dimensională a ADN-ului nou creat în gradienți alcalini de zaharoză, pot fi măsurate variațiile în activitatea de replicare după expunerea celulelor la agenți care dăunează ADN-ului. Metoda este deosebit de utilă deoarece permite să se facă distincția între efectele mediate de leziuni ale ADN-ului asupra alungării lanțului față de inițierea repliconului, ceea ce este esențial pentru o analiză aprofundată a punctului de control intra-fază S. Această abilitate face ca tehnica să fie unică și justifică natura sa oarecum laborioasă.