Aripiprazolul, un derivat de chinolinonă, este un medicament antipsihotic atipic indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu schizofrenie. Aripiprazolul 10 sau 15 mg o dată pe zi este eficace și bine tolerat la pacienții cu schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. Deși, până în prezent, aripiprazolul a fost comparat direct doar cu haloperidolul și olanzapina la pacienții care răspund la tratament, datele actuale indică, în general, că aripiprazolul are un profil benefic în ceea ce privește un potențial scăzut de creștere a greutății corporale. Nu este necesară titrarea dozelor, iar medicamentul este eficient în primele săptămâni de tratament. Sunt necesare studii comparative față în față cu agenți antipsihotici atipici, precum și studii pe termen lung (> sau =1 an), pentru a defini pe deplin poziția aripiprazolului în raport cu alte medicamente antipsihotice. Aripiprazolul este o nouă opțiune terapeutică valoroasă în tratamentul pacienților cu schizofrenie. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE: Aripiprazolul este un derivat de chinolinonă cu o afinitate ridicată pentru receptorii de dopamină D2 și D3 și pentru receptorii de serotonină 5-HT1A, 5-HT2A și 5-HT2B. Mecanismul de acțiune al aripiprazolului nu este încă cunoscut, dar există dovezi care sugerează că eficacitatea sa în tratamentul simptomelor pozitive și negative ale schizofreniei și propensiunea mai scăzută la simptome extrapiramidale (EPS) pot fi atribuite activității agoniste parțiale a aripiprazolului la receptorii dopaminei D2. La receptorii de serotonină 5-HT1A, studiile in vitro au arătat că aripiprazolul acționează ca un agonist parțial, în timp ce la receptorii de serotonină 5-HT2A aripiprazolul este un antagonist. Principalul metabolit activ, dehidro-aripiprazol, are afinitate pentru receptorii de dopamină D2 și, prin urmare, are o anumită activitate farmacologică similară cu cea a compusului părinte. Aripiprazolul se absoarbe rapid după administrarea orală. Timpul mediu până la concentrația plasmatică maximă este de 3 ore după administrarea în doze multiple de aripiprazol 10 sau 15 mg, iar biodisponibilitatea orală absolută a medicamentului este de 87%. Concentrațiile plasmatice ale medicamentului în stare de echilibru sunt atinse în 14 zile; cu toate acestea, medicamentul pare să se acumuleze în această perioadă, deoarece valorile medii ale concentrației plasmatice maxime și ale ariei medii sub curba concentrației plasmatice în timp a aripiprazolului 10 sau 15 mg/zi sunt de 4 ori mai mari în ziua 14 decât în ziua 1. Această acumulare poate fi de așteptat, deoarece timpul mediu de înjumătățire prin eliminare al unei doze unice de aripiprazol este de aproximativ 75 de ore. Aripiprazolul are o distribuție extravasculară extinsă și mai mult de 99% din aripiprazol și dehidro-aripiprazol (principalul metabolit activ al aripiprazolului) este legat de proteinele plasmatice. Eliminarea medicamentului se face în principal pe cale hepatică; sistemele enzimatice ale citocromului P450 (CYP) 3A4 și CYP2D6 transformă aripiprazolul în dehidro-aripiprazol, acest din urmă sistem enzimatic fiind supus polimorfismului genetic. Astfel, este necesară ajustarea dozei de aripiprazol atunci când acesta este coadministrat cu inhibitori ai CYP3A4 și CYP2D6 (deoarece concentrația de aripiprazol este crescută) și cu inductori ai CYP3A4 (deoarece concentrația de aripiprazol este scăzută). EFICACITATE TERAPEUTICĂ: Eficacitatea aripiprazolului a fost demonstrată la pacienții cu schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. În general, la pacienții cu recidivă acută a schizofreniei cronice sau a tulburării schizoafective care au primit doze recomandate (10 sau 15 mg/zi) sau mai mari decât cele recomandate (20 sau 30 mg/zi) de aripiprazol față de cei care au primit placebo în trei studii bine controlate, pe termen scurt, au fost observate reduceri semnificative față de valorile inițiale ale scorurilor totale ale Scalei Sindromului Pozitiv și Negativ, ale scorurilor simptomelor pozitive și negative și ale scorurilor Clinical Global Impression Severity of Illness. Nu s-a observat niciun beneficiu terapeutic suplimentar la dozele mai mari decât cele recomandate. Medicamentul este eficient încă din prima sau a doua săptămână de tratament. Eficacitatea aripiprazolului a fost menținută timp de până la 52 de săptămâni. Medicamentul a fost semnificativ mai eficient decât placebo în prevenirea recidivelor la pacienții cu schizofrenie cronică stabilă într-un studiu randomizat de 26 de săptămâni. Într-un studiu de 52 de săptămâni la pacienți cu recidivă acută de schizofrenie, procentul de pacienți care au menținut un răspuns la sfârșitul studiului a fost de 77% în cazul aripiprazolului față de 73% în cazul beneficiarilor de haloperidol. Aripiprazolul poate îmbunătăți funcția cognitivă. Într-un studiu nonorb, cu durata de 26 de săptămâni, pacienții cu schizofrenie cronică care au primit aripiprazol 30 mg/zi au înregistrat modificări similare (funcție cognitivă generală) sau mai bune (învățare verbală) față de valorile inițiale în ceea ce privește parametrii neurocognitivi evaluați, comparativ cu beneficiarii de olanzapină 10-15 mg/zi.
Tolerabilitate: Aripiprazolul 10-30 mg/zi a fost în general bine tolerat. Profilul de tolerabilitate al aripiprazolului a fost în linii mari similar cu cel observat cu placebo într-o metaanaliză a studiilor pe termen scurt la pacienții cu recidivă acută de schizofrenie sau tulburare schizoafectivă și într-un studiu de 26 săptămâni la pacienții cu schizofrenie cronică stabilă. Cele mai frecvente reacții adverse apărute în urma tratamentului au inclus insomnia și anxietatea și, în plus, cefaleea și agitația (în studiile pe termen scurt) sau acatizia și psihoza (într-un studiu de 52 de săptămâni). În general, medicamentul a fost asociat cu o incidență la nivel placebo a evenimentelor adverse EPS și a evenimentelor adverse legate de EPS. Un număr semnificativ mai mic de beneficiari de aripiprazol au prezentat evenimente adverse legate de EPS decât beneficiarii de haloperidol într-un studiu de 52 de săptămâni. Modificările în ceea ce privește severitatea EPS au fost minime și, de obicei, nu au fost diferite de cele observate cu placebo. Mai mult decât atât, într-un studiu pe termen lung, a existat un EPS mai puțin sever în grupul aripiprazol decât în grupul haloperidol. Dischinezia tardivă apărută în timpul tratamentului a fost raportată la numai 0,2% dintre pacienții care au primit aripiprazol (studii pe termen scurt), o incidență similară cu cea observată la cei care au primit placebo (0,2%). Aripiprazolul are o înclinație scăzută de a determina creșterea semnificativă din punct de vedere clinic a greutății corporale, hiperprolactinemia sau prelungirea corectată a intervalului QT la pacienții cu schizofrenie sau tulburare schizoafectivă. În plus, nu au existat diferențe relevante din punct de vedere clinic în ceea ce privește modificările medii față de valorile inițiale în ceea ce privește măsurile de diabet și dislipidemie între grupurile cu aripiprazol sau placebo într-un studiu controlat cu placebo, cu durata de 26 de săptămâni.