Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost de a revizui siguranța și eficacitatea aripiprazolului ca monoterapie și terapie adjuvantă pentru tratamentul tulburării de stres posttraumatic (PTSD).
Metode: S-a efectuat o căutare atât în MEDLINE (1956 până în mai 2017), cât și în EMBASE (1957 până în mai 2017) folosind termenii „aripiprazol” și „tulburare de stres posttraumatic”, „tulburare de stres posttraumatic” sau „PTSD”. Au fost analizate pentru relevanță studiile care au evaluat criteriul principal de evaluare a PTSD la pacienții care au luat aripiprazol ca monoterapie sau ca terapie adjuvantă. Cele care au îndeplinit obiectivul acestui studiu au fost incluse pentru evaluare: 1 studiu controlat cu placebo; 4 studii deschise; și 1 analiză retrospectivă a diagramelor.
Rezultate: La pacienții cu antecedente de PTSD, aripiprazolul a dus la îmbunătățiri semnificative ale rezultatului primar, inclusiv scorurile Clinician-Administered PTSD Symptom Scale sau PTSD Checklist-Military, în toate studiile analizate, cu excepția unui studiu. Duratele studiilor au variat de la 10 la 16 săptămâni. Dozele inițiale de aripiprazol au variat de la 2 la 15 mg pe zi, care puteau fi ajustate în sus sau în jos în intervalul de la 2 la 30 mg pe zi, în funcție de eficacitate și tolerabilitate. În general, aripiprazolul a fost bine tolerat, cele mai frecvente întreruperi ale studiului legate de tratament fiind atribuite evenimentelor adverse de anxietate, insomnie, acatizie, astenie, neliniște și somnolență.
Concluzii: Pe baza literaturii de specialitate analizate, aripiprazolul este o opțiune terapeutică rezonabilă ca monoterapie sau terapie adjuvantă la pacienții cu PTSD. Sunt necesare studii controlate randomizate mai ample pentru a înțelege mai bine rolul acestui antipsihotic atipic la pacienții cu PTSD.