Articolul F&D

Finanțe & Dezvoltare, decembrie 2019, Vol. 56, Nr. 4 Versiunea PDF

Soluția naturii la schimbările climatice

• Podcast: The Value of Whales and Every Other Breath

O strategie de protejare a balenelor poate limita gazele cu efect de seră și încălzirea globală

Ralph Chami, Thomas Cosimano, Connel Fullenkamp și Sena Oztosun

Când vine vorba de salvarea planetei, o balenă valorează cât mii de copaci.

Cercetarea științifică indică acum mai clar ca niciodată că amprenta noastră de carbon – eliberarea de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă, unde contribuie la încălzirea globală prin așa-numitul efect de seră – ne amenință acum ecosistemele și modul nostru de viață. Însă eforturile de atenuare a schimbărilor climatice se confruntă cu două provocări semnificative. Prima constă în găsirea unor modalități eficiente de a reduce cantitatea de CO2 din atmosferă sau impactul acesteia asupra temperaturii medii globale. A doua este de a strânge fonduri suficiente pentru a pune în practică aceste tehnologii.

Multe dintre soluțiile propuse pentru încălzirea globală, cum ar fi captarea carbonului direct din aer și îngroparea lui la adâncimi mari în pământ, sunt complexe, netestate și costisitoare. Ce s-ar întâmpla dacă ar exista o soluție low-tech la această problemă care nu numai că este eficientă și economică, dar are și un model de finanțare de succes?

Un exemplu de astfel de oportunitate vine de la o strategie surprinzător de simplă și, în esență, „no-tech” pentru a capta mai mult carbon din atmosferă: creșterea populației globale de balene. Biologii marini au descoperit recent că balenele – în special balenele mari – joacă un rol semnificativ în captarea carbonului din atmosferă (Roman și alții 2014). Iar organizațiile internaționale au implementat programe, cum ar fi Reducerea emisiilor cauzate de degradare și despădurire (REDD), care finanțează conservarea ecosistemelor care captează carbon.

Adaptarea acestor inițiative pentru a sprijini eforturile internaționale de refacere a populațiilor de balene ar putea duce la un progres în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Potențialul de captare a carbonului de către balene este cu adevărat surprinzător. Balenele acumulează carbon în corpul lor în timpul vieții lor îndelungate. Când mor, ele se scufundă pe fundul oceanului; fiecare mare balenă captează în medie 33 de tone de CO2, eliminând acest carbon din atmosferă timp de secole. Un copac, între timp, absoarbe doar până la 48 de kilograme de CO2 pe an.

Protejarea balenelor ar putea contribui în mod semnificativ la captarea carbonului, deoarece populația actuală a celor mai mari balene mari este doar o mică parte din ceea ce a fost odată. Din păcate, după decenii de vânătoare de balene industrializată, biologii estimează că populațiile globale de balene sunt acum la mai puțin de un sfert din ceea ce erau odată. Unele specii, cum ar fi balenele albastre, au fost reduse la doar 3 la sută din abundența lor anterioară. Astfel, beneficiile aduse de serviciile ecosistemice ale balenelor pentru noi și pentru supraviețuirea noastră sunt mult mai mici decât ar putea fi.

Dar acesta este doar începutul poveștii.

Pompa balenei

Pe oriunde se găsesc balene, cele mai mari viețuitoare de pe Pământ, se găsesc și populații ale unora dintre cele mai mici, fitoplanctonul. Aceste creaturi microscopice nu numai că contribuie cu cel puțin 50 la sută din tot oxigenul din atmosfera noastră, dar fac acest lucru prin captarea a aproximativ 37 de miliarde de tone de CO2, ceea ce reprezintă aproximativ 40 la sută din tot CO2 produs. Pentru a pune lucrurile în perspectivă, am calculat că acest lucru este echivalent cu cantitatea de CO2 captată de 1,70 trilioane de copaci – patru păduri amazoniene – sau de 70 de ori mai mare decât cantitatea absorbită de toți copacii din parcurile naționale și de stat Redwood din SUA în fiecare an. Mai mult fitoplancton înseamnă mai multă captare de carbon.

În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit că balenele au un efect multiplicator de creștere a producției de fitoplancton oriunde merg. Cum? Se pare că deșeurile balenelor conțin exact substanțele – în special fier și azot – de care are nevoie fitoplanctonul pentru a crește. Balenele aduc mineralele la suprafața oceanului prin mișcarea lor verticală, numită „pompa balenelor”, și prin migrația lor de-a lungul oceanelor, numită „banda transportoare a balenelor (a se vedea graficul 1)”. Modelările și estimările preliminare indică faptul că această activitate de fertilizare contribuie semnificativ la creșterea fitoplanctonului în zonele frecventate de balene.

Carte 1

În ciuda faptului că nutrienții sunt transportați în ocean prin intermediul furtunilor de praf, al sedimentelor de râu și al fluxurilor ascendente produse de vânt și valuri, azotul și fosforul rămân rare și limitează cantitatea de fitoplancton care poate înflori în părțile mai calde ale oceanelor. În regiunile mai reci, cum ar fi în Oceanul Sudic, mineralul limitator tinde să fie fierul. Dacă o cantitate mai mare din aceste minerale lipsă ar deveni disponibilă în părți ale oceanului în care acestea sunt rare, mai mult fitoplancton ar putea crește, absorbind potențial mult mai mult carbon decât ar fi posibil altfel.

Lăsând balenele să trăiască

Aici intervin balenele. Dacă balenelor li s-ar permite să revină la numărul de 4 până la 5 milioane de exemplare de dinainte de vânătoarea de balene – de la puțin peste 1,3 milioane în prezent – s-ar putea adăuga semnificativ la cantitatea de fitoplancton din oceane și la cantitatea de carbon pe care acestea o captează în fiecare an. Cel puțin, chiar și o creștere de 1% a productivității fitoplanctonului datorită activității balenelor ar capta sute de milioane de tone de CO2 suplimentar pe an, echivalentul apariției bruște a 2 miliarde de copaci maturi. Imaginați-vă impactul pe durata medie de viață a unei balene, mai mult de 60 de ani.

În ciuda reducerii drastice a vânătorii comerciale de balene, balenele se confruntă în continuare cu pericole semnificative care le pun viața în pericol, inclusiv loviri de nave, încurcarea în plasele de pescuit, deșeuri de plastic transportate de apă și poluarea fonică. În timp ce unele specii de balene se recuperează – încet – multe dintre ele nu se recuperează.

Îmbunătățirea protecției balenelor împotriva pericolelor provocate de om ar aduce beneficii pentru noi înșine, pentru planetă și, bineînțeles, pentru balenele însele. Această abordare „pământeano-tehnică” a sechestrării carbonului evită, de asemenea, riscul unor daune neașteptate cauzate de soluțiile high-tech sugerate și netestate. Natura a avut la dispoziție milioane de ani pentru a-și perfecționa tehnologia de captare a carbonului pe bază de balene. Tot ce trebuie să facem noi este să lăsăm balenele să trăiască.

Acum ne întoarcem la partea economică a soluției. Protejarea balenelor are un cost. Atenuarea numeroaselor amenințări la adresa balenelor implică compensarea celor care provoacă aceste amenințări, un grup care include țări, întreprinderi și persoane fizice. Asigurarea faptului că această abordare este practică implică determinarea valorii monetare a balenelor.

Bun public internațional

Balenele produc beneficii climatice care sunt dispersate pe tot globul. Și pentru că beneficiile pe care le obțin oamenii din existența balenelor nu diminuează beneficiile pe care le primesc alții de la acestea, ele reprezintă un bun public ca la carte (a se vedea graficul 2). Acest lucru înseamnă că balenele sunt afectate de clasica „tragedie a bunurilor comune” care afectează bunurile publice: nicio persoană care beneficiază de ele nu este suficient de motivată să plătească partea sa echitabilă pentru a le susține. Gândiți-vă doar la importanța atmosferei terestre pentru supraviețuirea noastră. Chiar dacă toate națiunile recunosc faptul că toată lumea are un interes în conservarea acestei resurse comune pentru viitor, coordonarea globală rămâne o problemă.

Carte 2

/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>

Pentru a rezolva această problemă a bunurilor publice internaționale, trebuie mai întâi să ne întrebăm: Care este valoarea monetară a unei balene? O evaluare adecvată este justificată dacă dorim să impulsionăm întreprinderile și alte părți interesate să salveze balenele, arătând că beneficiile protejării lor depășesc cu mult costurile. Estimăm valoarea unei mari balene medii prin determinarea valorii actuale a carbonului sechestrat de o balenă de-a lungul vieții sale, folosind estimări științifice ale contribuției balenelor la sechestrarea carbonului, prețul de piață al dioxidului de carbon și tehnica financiară de actualizare. La aceasta se adaugă, de asemenea, valoarea actuală a altor contribuții economice ale balenei, cum ar fi îmbunătățirea pescuitului și ecoturismul, de-a lungul vieții sale. Conform estimărilor noastre prudente, valoarea medie a unei mari balene, pe baza diverselor sale activități, se ridică la peste 2 milioane de dolari și depășește cu ușurință 1 trilion de dolari pentru stocul actual de mari balene.

Carte 3
/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>/>

Dar rămâne întrebarea cum să reducem nenumăratele pericole la care sunt expuse balenele, cum ar fi lovirile navelor și alte pericole. Din fericire, economiștii știu cum pot fi rezolvate aceste tipuri de probleme. De fapt, un model potențial pentru astfel de soluții este programul REDD al Organizației Națiunilor Unite (ONU). Recunoscând că defrișările sunt responsabile pentru 17% din emisiile de carbon, REDD oferă stimulente pentru ca țările să își păstreze pădurile ca mijloc de a ține CO2 departe de atmosferă. În mod similar, putem crea mecanisme financiare pentru a promova refacerea populațiilor de balene din lume. Stimulentele sub formă de subvenții sau alte compensații i-ar putea ajuta pe cei care suportă costuri semnificative ca urmare a protecției balenelor. De exemplu, companiile de transport maritim ar putea fi compensate pentru costul modificării rutelor de transport maritim pentru a reduce riscul de coliziuni.

Această soluție ridică însă întrebări la care este dificil de răspuns. Pentru început, trebuie înființat și finanțat un mecanism financiar pentru protejarea balenelor și a altor bunuri naturale. Exact cât de mult ar trebui să fim dispuși să cheltuim pentru protejarea balenelor? Estimăm că, dacă balenelor li s-ar permite să revină la nivelul de dinaintea vânătorii de balene – capturând 1,7 miliarde de tone de CO2 pe an – ar valora aproximativ 13 dolari de persoană pe an pentru a subvenționa eforturile de sechestrare a CO2 ale acestor balene. Dacă suntem de acord să plătim acest cost, cum ar trebui să fie repartizat între țări, persoane fizice și întreprinderi? Cu cât ar trebui să fie compensată fiecare persoană, companie și țară care trebuie să suporte o parte din costul protejării balenelor? Și cine va supraveghea compensarea și va monitoriza respectarea noilor reguli?

Instituțiile financiare internaționale, în parteneriat cu alte organizații ONU și multilaterale, sunt ideale pentru a consilia, monitoriza și coordona acțiunile țărilor în ceea ce privește protejarea balenelor. Balenele se găsesc în mod obișnuit în apele din jurul statelor cu venituri mici și fragile, țări care ar putea fi incapabile să facă față măsurilor de atenuare necesare. Sprijinul pentru aceste țări ar putea veni, de exemplu, din partea Fondului Global de Mediu, care, de obicei, oferă sprijin acestor țări pentru a respecta acordurile internaționale de mediu. FMI este, de asemenea, bine plasat pentru a ajuta guvernele să integreze în cadrele lor macrofiscale beneficiile macroeconomice pe care le oferă balenele în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, precum și costul măsurilor de protecție a balenelor. Banca Mondială dispune de expertiza necesară pentru a concepe și a pune în aplicare programe specifice de compensare a actorilor din sectorul privat pentru eforturile lor de protejare a balenelor. Alte organizații ONU și multilaterale pot supraveghea conformitatea și colecta date pentru a măsura progresul acestor eforturi.

O nouă mentalitate

Coordonarea aspectelor economice ale protecției balenelor trebuie să ajungă în fruntea agendei climatice a comunității globale. Având în vedere că rolul balenelor este de neînlocuit în atenuarea și consolidarea rezistenței la schimbările climatice, supraviețuirea lor ar trebui să fie integrată în obiectivele celor 190 de țări care au semnat în 2015 Acordul de la Paris pentru combaterea riscurilor climatice.

Instituțiile internaționale și guvernele trebuie, de asemenea, să își exercite influența pentru a determina o nouă mentalitate – o abordare care să recunoască și să pună în aplicare o abordare holistică față de propria noastră supraviețuire, ceea ce presupune să trăim în limitele lumii naturale. Balenele nu sunt o soluție umană – aceste mari creaturi având o valoare inerentă proprie și dreptul de a trăi – dar această nouă mentalitate recunoaște și apreciază locul lor integral într-un ocean și o planetă durabile. Populațiile sănătoase de balene implică o viață marină sănătoasă, inclusiv peștii, păsările marine și un sistem global vibrant care reciclează nutrienții între oceane și uscat, îmbunătățind viața în ambele locuri. Strategia „earth-tech” de sprijinire a revenirii balenelor la abundența lor anterioară în oceane ar aduce beneficii semnificative nu numai vieții din oceane, ci și vieții de pe uscat, inclusiv a noastră.

Cu consecințele schimbărilor climatice aici și acum, nu mai este timp de pierdut în identificarea și punerea în aplicare de noi metode pentru a preveni sau inversa daunele aduse ecosistemului global. Acest lucru este valabil mai ales atunci când vine vorba de îmbunătățirea protecției balenelor, astfel încât populațiile lor să poată crește mai rapid. Dacă nu se iau noi măsuri, estimăm că ar fi nevoie de peste 30 de ani doar pentru a dubla numărul actual de balene și de mai multe generații pentru a le readuce la numărul de balene de dinaintea vânătorii de balene. Societatea și propria noastră supraviețuire nu își pot permite să aștepte atât de mult.

FOTO: ISTOCK/JAMESTEOHART; MAMMUTH;
Opinioanele exprimate în articole și în alte materiale aparțin autorilor; ele nu reflectă neapărat politica FMI.