Utilizate adesea în mod eronat în mod interschimbabil, poate fi greu de făcut diferența între o ruptură sau o ruptură a unui tendon, mușchi sau ligament. Cu toate acestea, este important să înțelegem că nu sunt același lucru, dar se încadrează într-un continuum unul față de celălalt.
Rupturile sau rupturile de tendoane, mușchi sau ligamente pot afecta practic orice parte a corpului, dar cele mai frecvente leziuni sunt rupturile ligamentului încrucișat anterior (LCA) și rupturile de menisc din cauza forței pe care o exercită adesea asupra articulațiilor genunchiului nostru.
Impactul brusc, oprirea sau pornirea rapidă și mișcarea bruscă a unei articulații sunt cei mai comuni vinovați pentru o ruptură sau o ruptură.
Cu ajutorul imagisticii de diagnosticare, profesioniștii din domeniul sănătății diagnostichează aceste leziuni în funcție de un sistem de clasificare, indiferent dacă este vorba de un mușchi, tendon sau ligament care a fost afectat. Scara de gradație poate fi clasificată pe baza următoarelor:
Gradul I
Ruptură minoră cu o forfecare minimă, dacă există, a fibrelor. Adesea considerată o „întindere” și are în mod regulat o perioadă de recuperare de 4-6 săptămâni în funcție de localizare. Cu o întărire adecvată, există puține complicații după revenirea de la accidentare.
Gradul II
Lacrimare moderată asociată cu deplasarea și separarea fibrelor. Aceasta este o leziune mult mai severă și este asociată cu o recuperare care poate dura luni, în funcție de extensie. Acest grad poate necesita intervenție chirurgicală pe baza localizării și a cantității de țesut înconjurător disponibil sau a lipsei acestuia pentru a fi întărit pentru a-l susține.
Gradul III
Aceasta este o ruptură completă, cunoscută sub numele de ruptură, care este adesea văzută ca o leziune foarte traumatică și aproape întotdeauna necesită o intervenție chirurgicală pentru a recăpăta o funcție adecvată, indiferent unde se află și din ce tip de țesut. Recuperarea poate dura mai multe luni, chiar dacă nu se alege intervenția chirurgicală.
Chiar orice tip de ruptură poate cauza probleme pacienților, dar o ruptură completă este mult mai greu de recuperat pe termen lung, deoarece trebuie reparată o mare cantitate de țesut. Rupturile sunt adesea asociate cu deformări evidente (cum ar fi un tendon care se rostogolește) și un pocnet audibil, în timp ce rupturile sunt mai subtile și pot fi asociate doar cu durere.