Există aspectul normal al arterelor coronare în 20-30% dintre coronarografii, efectuate la pacienții cu durere toracică și/sau teste cardiologice neinvazive pozitive. Explicația simplă a acestui fapt este prezența unor boli care pot afecta perfuzia coronariană printr-un mecanism independent de diametrul arterelor coronare principale. Una dintre acestea este boala de reflux gastroesofagian (GERD). Prezența simptomelor GERD în populația generală privește aproximativ 30-40% dintre indivizi, în timp ce refluxul non-fiziologic este declarat la 50-65-85% dintre pacienții cu boală coronariană (CHD). Aceasta înseamnă, că GERD este de două ori mai frecventă la pacienții cu CHD decât la populația generală. O explicație a frecvenței crescute a apariției refluxului gastroesofagian la pacienții cu CHD este reprezentată de efectul advers al medicamentelor utilizate în tratamentul bolilor cardiologice. Mai mult, unul dintre mecanismele potențiale care explică influența tulburărilor esofagiene asupra apariției hipoperfuziei coronariene poate fi controlul neurologic comun al funcțiilor acestora. Există trei aspecte ale acestuia: reflexele vagale (reflexul esofagian-cardiac), tulburările echilibrului sistemului nervos autonom și modificările pragului de percepție a durerii viscerale. Reflexul visceral poate combina GERD și CHD cu mecanismul cercului vicios: refluxul gastroesofagian acid prin reflexul vagal poate provoca hipoperfuzie coronariană, iar produsele metabolismului anaerob al cardiomiocitelor pot provoca relaxarea sfincterului esofagian inferior, facilitând refluxul. Un mecanism suplimentar care leagă GERD și CHD este inflamația cauzată de infecția cu Helicobacter pylori. Relația dintre patologia tractului digestiv și evoluția, precum și progresia și complicațiile aterosclerozei, împreună cu similitudinea prezentării clinice, implică necesitatea unui diagnostic precis al cauzelor durerii toracice și prudența în interpretarea rezultatelor examenelor de laborator.