10 decembrie 2020
Când mulți oameni se gândesc la LSD, sau dietilamida acidului lisergic, se pot gândi la epoca „pace și dragoste” din anii 1960, când cultura populară a cunoscut o trezire a empatiei. În realitate, LSD este, probabil, cel mai puternic drog psihedelic care există în lumea modernă. O substanță precum psilocibina, care este ingredientul halucinogen din ciupercile „magice”, necesită ca utilizatorul să ingereze un gram de ciuperci pentru a simți vreun efect. În schimb, o persoană obișnuită trebuie să ingereze doar aproximativ 100 de micrograme de LSD pentru a simți efectele sale halucinogene incredibil de puternice.
Ca orice alt drog pe care o persoană îl poate ingera în mod regulat, cum ar fi opioidele sau alcoolul, organismul va începe să dezvolte o toleranță după o utilizare repetată. Acest lucru înseamnă că este posibil ca aceeași doză pe care obișnuiați să o luați să nu mai aibă același efect după o utilizare repetată. Există mai multe motive pentru care organismul dezvoltă rapid o toleranță la LSD în special, pe care le vom explora în acest articol.
În primul rând, vom explora istoria LSD-ului, de la momentul în care a fost sintetizat pentru prima dată, până la impactul său asupra culturii, din trecut și până în prezent.
- Istoria LSD-ului sau a „acidului”
- LSD ca drog recreațional
- Efectele și efectele secundare ale LSD
- Metoda de dozare
- Efecte secundare pe termen scurt ale LSD
- Supradozaj de LSD
- Ce este toleranța la LSD?
- Cât timp este nevoie pentru a dezvolta o toleranță?
- Ce cauzează toleranța la LSD?
- Toleranța la LSD este universală
- Opțiuni de tratament pentru dependența de LSD
- Întrebări frecvente
Istoria LSD-ului sau a „acidului”
Acidul lisergic dietilamidă, denumit în mod obișnuit „acid”, este o substanță relativ nouă în comparație cu unele alte substanțe intoxicante, cum ar fi alcoolul, care există încă din zorii timpului. LSD a fost sintetizat pentru prima dată în 1938 de către un chimist pe nume Albert Hofmann. Hofmann a lucrat pentru o companie numită Sandoz Pharmaceutical, care a dezvoltat diferite substanțe chimice utilizate în scopuri medicinale în Basel, Elveția.
Obiectivul inițial al lui Hofmann cu LSD a fost de a crea un stimulent al sângelui, iar efectele sale halucinogene nu au fost cunoscute până în 1943, când Hofmann a consumat accidental o cantitate mică de compus. Ulterior s-a descoperit că o doză de doar 25 de micrograme administrată pe cale orală putea produce halucinații vii. Aceasta reprezintă greutatea echivalentă a câtorva grăunțe de sare.
LSD împărtășește unele asemănări structurale cu o anumită substanță chimică care se găsește în creier. Din acest motiv, unele dintre efectele secundare ale acidului pot fi foarte asemănătoare cu unele aspecte ale psihozei clinice. Acest lucru a făcut ca acidul să fie un medicament de experimentare popular pentru psihiatri de-a lungul anilor 1940, 50 și 60. Deși cercetările pe scară largă nu au reușit să producă nicio utilizare medicală semnificativă pentru acest drog, eșantioanele gratuite de LSD distribuite cu generozitate au dus la o largă utilizare și popularitate a acestei substanțe.
Introducerea
îngrijire virtuală
Obțineți tratament când
și cum aveți nevoie.
LSD ca drog recreațional
Nu până în anii 1960, acidul a început să câștige tracțiune ca drog recreațional în cultura mainstream. Printre cei mai populari susținători ai consumului de LSD s-a numărat psihologul de la Harvard Timothy Leary. Sunt sigur că ați auzit îndemnul popular al lui Leary pentru studenții americani de a „porni, acorda și renunța”. Această zicală avea să devină strigătul de luptă care a ajutat la declanșarea mișcării contraculturii americane care, în cele din urmă, avea să se extindă la utilizarea LSD în Marea Britanie și în restul Europei.
Icoane ale culturii pop precum The Beatles și Jimi Hendrix au ajutat la creșterea popularității drogului și la catapultarea acestuia în conversația mainstream.
Agenția Centrală de Informații și armata Statelor Unite chiar s-au angajat în cercetări pentru a determina dacă LSD ar putea fi o armă biologică eficientă. În 1951, aceste organizații guvernamentale au început o serie de experimente care i-au determinat pe cercetători să concluzioneze că LSD „este capabil să facă indiferente grupuri întregi de oameni, inclusiv forțe militare, față de împrejurimile și situațiile în care se află, să interfereze cu planificarea și judecata și chiar să creeze aprehensiune, confuzie incontrolabilă și teroare.”
Experimentele guvernamentale privind posibila utilizare a LSD în context militar vor continua până când Statele Unite au emis o interdicție la nivel național a acestei substanțe în 1967. Aceasta a făcut ilegală crearea, posesia și vânzarea de LSD în toate formele sale.
Efectele și efectele secundare ale LSD
Efectele acidului trebuie să fie foarte puternice dacă guvernul a considerat că merită să îl cerceteze ca posibilă armă biologică. Nu se înșeală, deoarece drogul poate avea efecte psihologice profunde asupra utilizatorilor săi.
Metoda de dozare
Popularitatea acidului s-a datorat în parte potenței sale distilate în laborator și formei sale fizice. Drogul în forma sa cea mai pură este pur și simplu o fiolă de lichid. Spre deosebire de droguri precum marijuana, această fiolă este ușor de ascuns și nu conține niciun miros.
Cu toate acestea, la nivel de stradă, drogul vine de cele mai multe ori sub formă de „tabletă”. Oamenii confecționează aceste „tabs” picurând o cantitate prestabilită de acid lichid pe o foaie de hârtie absorbantă perforată, vânzând de obicei drogul pe bază de „la tab”. Acestea fiind spuse, acidul lichid poate fi scăpat pe aproape orice, astfel încât o doză de acid poate fi o bucățică de gelatină, un cub de zahăr, bomboane gumate sau chiar produse de patiserie.
Pentru consumator sau dealer, principala diferență între aceste forme diferite este că filele de hârtie absorbantă tind să ofere persoanei un control mai mare asupra cantității de doză. O bucățică mică de hârtie absorbantă este mai ușor de tăiat decât o picătură de LSD este de împărțit sau de măsurat în micrograme. Din cauza potenței drogului, este foarte important să fiți precis în măsurarea cantității pe care o ingerați efectiv.
Efecte secundare pe termen scurt ale LSD
După cum s-a discutat mai sus, LSD este un drog cu efecte semnificative și profunde de alterare a minții. Acidul provoacă efectele sale halucinogene caracteristice prin interacțiunea cu receptorii de serotonină din creier. Serotonina este ceea ce se numește un neurotransmițător, pe care organismul îl folosește pentru a comunica impulsuri între sistemele din creier. Aceasta este responsabilă pentru o serie de aspecte diferite ale creierului, inclusiv pentru comportamentul și starea dumneavoastră de spirit, controlul simțurilor și moderarea gândurilor.
Ca în cazul oricărui medicament care afectează creierul, efectele secundare vor varia de la o persoană la alta. Acest lucru se datorează faptului că, deși creierul majorității oamenilor are caracteristici similare, chimia creierului și reacțiile pot varia foarte mult.
În mod obișnuit, primele efecte ale medicamentului încep să se manifeste în decurs de 30 până la 45 de minute de la ingestia orală. Aceste efecte halucinogene ating apogeul sau „vârful” în decurs de 2 până la 4 ore și pot dura timp de 12 ore sau mai mult, pe măsură ce drogul își croiește drum prin organism.
Efectele comune pot include
- Halucinații (atât vizuale cât și auditive)
- Percepția vizuală distorsionată a formelor și culorilor
- Sunete alterate
- Anxietate și depresie
- Flashback-uri, sau o revenire a experienței „călătoriei”, zile sau chiar luni mai târziu
- Rapiditate rapidă a ritmului cardiac, creșterea temperaturii corpului și a transpirației și tensiune arterială ridicată
- Dilatarea pupilelor
Pot apărea modificări extreme ale dispoziției și dispoziției. Când este administrat în doze mari, medicamentul poate produce iluzii extreme și halucinații vizuale. O supradoză de LSD poate duce la psihoze severe. Nu se cunoaște o doză letală de acid, dar decesul sub influența acestuia se datorează adesea faptului că persoana în cauză s-a pus în pericol fizic în timpul unui episod psihotic.
Alte efecte fizice notabile pot include greață, pierderea poftei de mâncare, creșterea glicemiei, dificultăți de somn sau insomnie, gură uscată, tremurături și chiar convulsii.
Supradozaj de LSD
Efectele consumului de LSD nu continuă, de obicei, după ce drogul a părăsit organismul, iar datele nu arată o rată mare de supradozaj în cazul consumului de LSD. De fapt, multe supradoze care implică LSD sunt legate de alte substanțe periculoase (opioide, cocaină, metamfetamină sau alcool).
Efectele limitate documentate ale unei supradoze de LSD includ probleme gastrice (inclusiv sângerări), modificări ale respirației, o creștere a temperaturii corpului și pierderea cunoștinței. Studiile de cercetare au arătat lipsa efectelor pe termen lung ale unor niveluri ridicate de LSD și că majoritatea indivizilor se recuperează fără efecte secundare datorate unor doze mari de LSD.
Deși nu este neapărat un simptom al supradozajului, atunci când o persoană se află sub influența unor niveluri ridicate de LSD, aceasta poate avea consecințe nefaste ca urmare a incapacității de a lua decizii responsabile sau a percepției greșite a situațiilor periculoase. Acest lucru poate avea repercusiuni permanente.
O credință falsă comună este aceea că utilizarea LSD duce la apariția unor boli mintale. Cu toate acestea, mai multe studii au cercetat acest subiect specific și nu au găsit nicio legătură între consumul de LSD și apariția ulterioară a unor diagnostice de sănătate mintală, cum ar fi schizofrenia sau tulburările de dispoziție.
Ce este toleranța la LSD?
Toleranța se referă la rezistența naturală a organismului la orice substanță ca urmare a expunerii repetate. Așa cum este cazul LSD-ului, acesta începe să își piardă din eficacitate dacă este utilizat rapid pe o perioadă scurtă de timp. De exemplu, dacă cineva folosește acid într-o zi și reușește să obțină efectele dorite dintr-o singură doză, apoi folosește drogul într-o a doua zi consecutivă, cel mai probabil va fi nevoie de mai mult de o doză pentru a obține același efect.
Acest concept se referă atât la efectele psihologice, cât și la cele fiziologice ale drogului. După cum s-a discutat mai sus, LSD se caracterizează prin halucinații auditive și vizuale intense. Cu cât drogul este consumat mai des, cu atât aceste halucinații pot deveni mai puțin intense. Acest lucru poate fi valabil și în cazul efectelor secundare fizice inconfortabile care apar de asemenea. Acestea pot deveni mai puțin intense odată cu expunerea repetată.
Cât timp este nevoie pentru a dezvolta o toleranță?
Cum s-a menționat mai sus, corpul uman începe să se adapteze rapid la dozele de acid. În decurs de 24 de ore, creierul uman începe să formeze o toleranță la drog. Pentru unele persoane, această perioadă este chiar mai scurtă, iar acestea prezintă semne de formare a toleranței după doar 3 ore de la prima ingestie.
Un studiu a arătat chiar că o persoană obișnuită va dezvolta o toleranță completă la efectele psihedelice ale acidului în decurs de o săptămână de la administrarea unor doze zilnice la același nivel.
Ce cauzează toleranța la LSD?
LSD acționează prin atașarea la receptorii de serotonină din creier pe care i-am descris într-o secțiune anterioară. Unii oameni de știință cred că receptorii de serotonină se desensibilizează la drog imediat după ce intră în contact cu acesta, ceea ce duce la o interacțiune mai redusă în dozele ulterioare. Acest lucru duce la faptul că aceeași doză de acid nu mai are același efect asupra unei persoane până când acei receptori nu se refac, ceea ce durează ceva timp.
Major parte din literatura științifică pe care o avem despre consumul de LSD este din perioadele din anii 1950 și 1960, înainte ca drogul să devină ilegal la nivel federal. Aceasta a fost perioada în care efectele drogului asupra creierului erau studiate în mod liber. Odată cu avansarea tehnologiei medicale, oamenii de știință ar putea, cel mai probabil, să studieze cu mai multă acuratețe acidul și efectele sale asupra creierului.
Toleranța la LSD este universală
Dezvoltarea unei toleranțe este universală pentru toți oamenii și chiar și pentru unele mamifere. Oamenii de știință au descoperit că și anumite animale pot dezvolta rapid o toleranță la LSD.
În timpul „zilelor de glorie” ale testelor științifice cu LSD, era obișnuit ca drogul să fie administrat la mamifere precum pisici, șobolani și șoareci. La fel ca efectele secundare comune întâlnite la toți utilizatorii umani ai drogului, au existat efecte secundare care s-au manifestat și la toți subiecții de pe animale. S-a demonstrat că animalele se îngrijeau excesiv, dădeau din coadă și din labe mai mult decât de obicei, priveau în depărtare ca și cum ar fi fost vrăjite și chiar prezentau semne de contracții pe care le manifestă și oamenii în timp ce se află sub influența LSD.
Când li s-au administrat doze regulate de acid, s-a demonstrat că aceste mamifere au dezvoltat o rezistență la scuturarea și contracțiile constante în doar câteva ore. S-a demonstrat că această rezistență a dispărut după trei zile la pisici și după doar o zi la șobolani.
Evident, aceste semne fizice sunt singurele aspecte ale efectelor LSD care pot fi observate la animale. Halucinațiile auditive sau vizuale nu pot fi raportate, dar este logic să presupunem că și rezistențele au crescut.
Opțiuni de tratament pentru dependența de LSD
În timp ce nu există în prezent medicamente pentru a trata dependența de LSD, sau tulburarea de consum de halucinogene, acest lucru nu înseamnă că o persoană nu va beneficia de un program de tratament pentru LSD.
Programele de tratament în regim de internare elimină factorii de stres din viața de zi cu zi și îi permit rezidentului să se concentreze pe sobrietate și recuperare. Explorarea motivelor individuale pentru consumul de LSD poate fi explorată în cadrul terapiei individuale și de grup, iar strategiile de coping pot fi dezvoltate și în timpul tratamentului. Planificarea îngrijirii ulterioare poate preveni recidiva și poate ajuta la menținerea sobrietății.
Întrebări frecvente
Cât durează toleranța la LSD?
Toleranța la LSD începe să își facă efectul rapid, de obicei în termen de 24 de ore de la prima doză. Unele persoane au raportat chiar că au experimentat o creștere a toleranței după doar 3 ore. Acestea fiind spuse, toleranța organismului la LSD se disipează la fel de repede și revine la starea de dinaintea dozei la doar câteva zile de la doza inițială.
Cât timp este nevoie pentru ca toleranța la LSD să scadă?
Toleranța organismului la LSD se disipează în câteva zile de la doza inițială, revenind la toleranța normală, de dinainte de doză.
Ce se întâmplă cu toleranța la LSD?
Toleranța la LSD apare foarte repede și fiecare doză consecutivă va avea un efect din ce în ce mai mic, cu excepția cazului în care este ingerată o doză mai mare. Cei mai mulți oameni vor dezvolta o toleranță completă la aceeași doză după doar o săptămână.
Dacă dvs. sau persoana iubită consumă LSD, iar ideea de a se opri pare imposibilă, contactați-ne astăzi la (888) 979-9592. La Vertava Health, suntem pregătiți să vă ajutăm să găsiți un program de reabilitare pentru consumul de substanțe care vă poate ajuta să obțineți tratamentul pe care îl meritați.
.