Toată lumea are un stimulent
Mă joc cu părul în timp ce stau de vorbă cu un prieten.
Poate că îți rozi unghiile când ești nervos sau plictisit.
Poate că îți bați cu degetele sau cu creionul pe birou în timp ce te gândești.
Am cunoscut odată pe cineva care mesteca bețe de scoarță de scorțișoară și am observat pe unii care își mișcă ochii într-un mod neobișnuit.
Pot recunoaște anumiți oameni de la distanță doar după mișcările lor distinctive. Cunoaștem cu toții pe cineva care are un stim enervant, cum ar fi să-și pocnească degetele la fiecare 5 minute sau să repete o frază la nesfârșit; sau un stim inacceptabil din punct de vedere social, cum ar fi să se scobească în nas sau să se muște.
Definirea lui Stim
Cuvântul stim este prescurtarea de la auto-stimulare. Este asociat cu mai multe afecțiuni, cum ar fi surdocecitatea și dizabilitatea intelectuală, dar cel mai frecvent cu autismul. Neurologul fiului meu o numește „stereopatie autistă”. Este, de asemenea, numită uneori „stereotipie.”
DSM-5 include stimularea ca parte a criteriilor de diagnostic pentru tulburarea de spectru autist: „Vorbire stereotipată sau repetitivă, mișcări motorii sau utilizarea obiectelor… simptomele împreună limitează și afectează funcționarea de zi cu zi”. Aceasta este chiar diferența dintre stimularea autistă și stimularea tipică: atunci când stimularea interferează cu activitățile de zi cu zi și împiedică învățarea, este adesea un simptom al autismului.
Întrebarea greșită
„Cum pot opri stimularea?” Aceasta este, de obicei, prima întrebare pe care o pun părinții atunci când un copil mic descoperă stimularea. Dar este o întrebare greșită.
În primul rând, nimeni nu poate opri complet comportamentul autostimulator, pentru că toată lumea îl face oricum! În al doilea rând, chiar dacă un stimulent poate fi eliminat, acesta va fi înlocuit de un altul – iar următorul stimulent poate fi mai puțin preferabil decât cel actual.
Motivul cel mai important pentru a nu eradica stimularea este că îl puteți face pe cel drag să se retragă din ce în ce mai mult și să pierdeți ocazia de a încuraja interacțiunile sănătoase.
Întrebarea corectă
„De ce are copilul meu acest comportament?” Căutarea de a înțelege motivația unui comportament este întotdeauna un bun punct de plecare. Există mai multe ipoteze și cauze cunoscute pentru stimming:
1. Suprastimularea
stimularea poate ajuta la blocarea intrărilor senzoriale în exces.
2. Nestimularea
stimularea ajută la furnizarea de intrări senzoriale suplimentare atunci când este nevoie.
3. Reducerea durerii
bătaia repetată a capului sau a corpului reduce de fapt senzația generală de durere. O ipoteză este că stimularea determină eliberarea de beta-endorfine în organism, care provoacă apoi o senzație de anestezie sau plăcere.
4. Gestionarea emoțiilor
atât emoțiile pozitive, cât și cele negative pot declanșa o explozie de stimulare. Am văzut cu toții reacții fizice la bucurie sau emoție, cum ar fi sărituri sau bătăi de mână. Frustrarea sau furia pot intensifica o stimulare până la punctul în care aceasta devine distructivă.
5. Autoreglarea
Câțiva stimuli au rolul de a calma sau de a liniști. Mulți sugari învață să-și sugă degetul mare pentru a se relaxa.
Am citit recent un blog în care un părinte întreba de ce fiul ei își acoperea urechile în somn. El învățase să-și acopere urechile atunci când mediul înconjurător era prea zgomotos, iar acest lucru era liniștitor pentru el. Așa că a început să-și acopere urechile ori de câte ori avea nevoie să se liniștească, mai ales când adormea.
Motive pentru a reduce stimularea
Autostimularea poate interfera cu învățarea, relațiile interpersonale și situațiile sociale. Unele tipuri de autostimulare sunt autodistructive și pot duce la infecții sau pot necesita reparații chirurgicale.
Autostimularea poate fi, de asemenea, un simptom al unei probleme medicale în curs de desfășurare, cum ar fi migrenele, pe care o persoană cu dizabilități poate fi incapabilă să le verbalizeze.
Cum să reduceți stimularea
Iată câteva idei pentru creșterea abilităților de relaționare, reducând în același timp timpul petrecut cu stimularea:
1. Faceți un examen medical pentru a elimina posibilitatea unor cauze fizice de stimulare, cum ar fi infecțiile urechii, durerile cronice, migrenele și dezlipirea de retină.
2. Gestionați mediul senzorial și mediul emoțional pentru a maximiza confortul personal.
3. Exercițiile fizice viguroase reduc nevoia de stimulare, probabil pentru că exercițiile fizice sunt asociate cu beta-endorfinele la fel ca și stimularea.
4. Continuați să interacționați în timp ce are loc stimularea. În cartea sa Communicating Partners, autorul James MacDonald sugerează că indivizii cu autism au tendința de a percepe lumea prin senzație și acțiune, în timp ce majoritatea persoanelor neurotipice percep prin gândire și limbaj.
După ce această diferență este înțeleasă, comportamentele de autostimulare au sens. MacDonald recomandă activități pe rând pentru a implica un copil fără a încerca să oprească stimularea în timpul activității; activitatea va deveni treptat din ce în ce mai confortabilă și atractivă, reducând în mod natural stimularea.
5. Creați o asociere pozitivă între stimulare și construirea de relații. O modalitate de a folosi stimularea ca parte productivă a procesului de învățare este de a permite stimularea ca întăritor sau recompensă după o perioadă de interacțiune jucăușă sau de muncă.
Julia Moor scrie în cartea sa Playing, Laughing and Learning With Children On The Autism Spectrum (Joacă, râde și învață cu copiii din spectrul autist) că a face timp pentru stimulare îi va permite copilului confortul de a fi el însuși, va încuraja mai multe interacțiuni și va reduce de fapt numărul total de ore pe zi petrecute cu stimularea.
6. Alăturați-vă stimulării! Unele programe de tratament, inclusiv Son-Rise și Floortime, propun să se alăture comportamentelor de autostimulare ca o modalitate de inițiere a interacțiunii. Dacă o persoană învârte farfurii, atunci începeți să învârtiți farfurii. Dacă o persoană se leagănă înainte și înapoi, atunci legănați-vă înainte și înapoi chiar lângă persoana respectivă.
Stimularea preferată a fiului meu este să ridice mâna și să vorbească cu ea, ca și cum s-ar uita într-o oglindă. Crede că este amuzant când fac asta cu el!
Dr. Stanley Greenspan
Stanley Greenspan, autorul cărții Engaging Autism și dezvoltator al metodei Floortime, explică: „Unii copii devin intrigați – acum au un partener de crimă, ca să spunem așa – și obținem o atenție comună și relaționare.
…așa că alăturați-vă activității copilului pentru a crea o relație și apoi începeți să folosiți gesturi, astfel încât copilul, pentru a obține ceea ce vrea, trebuie să gesticuleze intenționat înapoi către dumneavoastră și poate începe să folosească unele cuvinte…
principiul general este de a oferi copilului experiențe care produc același tip de senzații ca și activitatea de autostimulare, dar care conduc pe scara de dezvoltare a reglării, implicării și interacțiunii.
Pentru a lucra la reglare, începeți cu experiențe senzoriale de bază. În această primă etapă, începeți cu senzația, dar încercați să o variați, pentru a extinde lumea de intrare senzorială a copilului.” Cu alte cuvinte, pentru a reduce stimularea, oferiți un înlocuitor care este mai atrăgător decât stimulul!
.