Scrierea este o experiență foarte personală și, prin urmare, nu poate însemna același lucru pentru toată lumea. Singurul mod de a răspunde sincer la această întrebare este să încerci să spui ce înseamnă scrisul pentru tine.
Scrierea înseamnă să te înfățișezi, să vorbești față în față. Scriitorii nu sunt niște oameni retrași și solitari, așa cum ni se spune; toți cei care scriu au ceva în joc în cuvintele lor. Ceea ce au în comun poetul, editorialistul sau autorul unui blog este nevoia de a spune ceea ce gândesc sau ceea ce simt și nu pot sau nu trebuie să tacă. Potrivit Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului din cadrul OSA și Asociației Interamericane de Presă, între 1987 și 2006, 121 de jurnaliști au fost uciși în Columbia, doar pentru că au avut curajul de a spune ceea ce gândeau, nu cu voce joasă, ci în scris.
Scrierea este o meserie ca oricare alta. A scrie nu înseamnă doar inspirație, ci și transpirație. Un scris bun este rezultatul multor ore de muncă, de asamblare și dezasamblare, de cusut și reparat, de tăiat și rescris, nu o dată, ci de mai multe ori. Unui jurnalist care l-a întrebat care este formula pentru a fi un bun romancier, Faulkner i-a răspuns: „Nouăzeci și nouă la sută talent…. Nouăzeci și nouă la sută disciplină…. Nouăzeci și nouă la sută funcționează.”
Scrierea este o aventură fascinantă. Când scriem – ca în orice aventură – nu știm ce surprize ne așteaptă și nici unde vom ajunge; așa se explică amestecul de fascinație și teroare pe care îl simțim în fața paginii albe. Scrisul nu se lasă închis în hărți sau diagrame mentale. Nici nu am terminat de scris câteva rânduri, că încep să apară noi și neașteptate căi și poteci; este imposibil să reziști tentației de a te rătăci pe una dintre ele. Adesea, traseul pe care îl căutam în zadar se găsește într-unul dintre aceste ocolișuri. Uneori, în timp ce scriem, o idee genială ni se dezvăluie – atât de mult încât nu pare a fi a noastră – ca și cum o voce ne-ar fi dictat-o sau ca și cum cineva ne-ar duce de mână.
Pedagogia scrisului ar trebui să-i ajute pe profesori și pe tineri să descopere această dimensiune de rebeliune, de aventură, de experiment și de joc incert pe care o are actul de a scrie. Restul este gramatică.
(*) De ani de zile a fost interesat de potențialul formativ al scrisului ca mediere în experiențele educaționale și a lucrat la mai multe proiecte de scriere cu profesori și elevi. În prezent, colaborează, în calitate de profesor și cercetător, în cadrul Proiectului de lectură și scriere la universitate, în cadrul Facultății de Psihologie de la Pontificia Universidad Javeriana.
(*)