Una dintre cele mai importante perioade din calendarul bisericesc, și cel mai puțin celebrată sau remarcată, este cea de 40 de zile după ce Isus a înviat din morți. El a umblat și a vorbit în locurile unde fusese slujba Sa; a fost văzut în trupul Său restaurat de mii de oameni; a vindecat pe mulți; a continuat să predice, a continuat să iubească. Și apoi S-a înălțat la cer, luat pe cer, lucru la care au asistat și alții.
Ar trebui într-adevăr să ne gândim mai mult la aceste 40 de zile și la semnificația Înălțării. Nașterea lui Isus a fost conform Scripturii. Miracolele Sale îi demonstraseră puterea. Predicarea Sa învățase lumea înțelepciunea. Persecuția și moartea Sa au împlinit profețiile. Faptul că El a învins moartea a fost un miracol uimitor. Dar înălțarea Sa la cer – înălțarea Sa trupească pentru a fi cu Tatăl la Tron, misterul reîntregirii Dumnezeirii – mai mult decât orice detaliu al acestor alte manifestări, confirmă Divinitatea lui Isus Hristos.
Peste patruzeci de zile, Isus a arătat lumii că a trăit din nou. Sinedriul îl numise pe Isus blasfemiator, iar alții susțineau că minunile Sale erau ale diavolului… dar cele 40 de zile petrecute în Ierusalim și în împrejurimi, fiind văzut de mulțimi, au fost cu greu contestate. Istoricul evreu contemporan Josephus a făcut referire la aceasta, la fel ca și alți scriitori. Două generații mai târziu, scriitorul Eusebiu a intervievat multe persoane care au cunoscut oameni care L-au văzut pe Isus în aceste zile, au povestit despre miracole, chiar au citat predici și scrisori ale lui Isus înviat.
Cu alte cuvinte, unii oameni s-ar putea să nu se fi alăturat adepților lui Hristos – deși credincioșii s-au înmulțit rapid, chiar și în fața persecuțiilor de la scurt timp după aceea – dar foarte puțini oameni au contestat faptul că El a înviat din morți. Numărul 40 apare de 146 de ori în Biblie, un număr cu semnificația lui Dumnezeu. Ne gândim la Noe, la anii din pustie, la zilele în care Moise a stat pe Munte, la Iona și la Ninive și, în cazul lui Isus, la numărul de zile în care a fost ispitit de diavol… și la numărul de zile dintre Înviere și Înălțare.
De obicei, acest număr semnifică teste, încercări, probațiune sau o dispoziție de prosperitate. Trebuie să credem că ultimul se apropie cel mai mult de anotimpul petrecut de Domnul înviat înainte de înălțarea Sa. Cu siguranță au fost zile active. Ultimul verset din ultima carte a ultimei evanghelii (Ioan 21:25) ne spune: „Isus a mai făcut și multe alte lucruri. Dacă ar fi fost scrise toate, presupun că lumea întreagă nu ar putea cuprinde cărțile care s-ar scrie.”
Cu toate acestea, oricât de ocupat trebuie să fi fost, am în minte o imagine a lui Isus singur, de asemenea, poate atunci când se lăsa întunericul, pe cărări singuratice, poate prin furtuni și tăceri reci, mergând pe dealurile întunecate, fără să răspundă mulțimilor curioase, ci căutând indivizii tulburați și suferinzi.
Este o imagine plauzibilă, pentru că Isus face acest lucru și astăzi.
Era în natura Sa: Amintiți-vă de cei „nouăzeci și nouă” și de singura oaie pierdută pe care păstorul a căutat-o; amintiți-vă de cuvintele Sale: „Iată, stau la ușă și bat”; amintiți-vă de povestea Sa despre tatăl care se bucură pentru fiul risipitor care se pocăiește și se întoarce și este restaurat; amintiți-vă de îndemnul Său de a fi „pescari de oameni”; amintiți-vă de El plângând pentru Ierusalim; amintiți-vă de promisiunea că „Oricine” crede nu va pieri, ci va avea viață veșnică. El umblă pe dealurile întunecate, căutându-ne – străpungând întunericul cu o speranță plină de bucurie care poate fi a noastră.
Și, continuând să reconstruim o imagine a ceea ce trebuie să fi fost Ierusalimul în acele 40 de zile, înfierbântat de discuțiile despre Omul Miraculos, să ne amintim, de asemenea, că nu trebuie să răspundem la o bătaie în ușă – „Vino! Se spune că Iisus este jos, lângă râu! Haideți să-L vedem!” Nu… El va veni la noi. Și este cazul mai ales, cred eu, dacă ești unul dintre acei oameni care sunt sceptici, sau care au „auzit destul”, sau care nu pot sparge carapacea rănilor sau a durerii sau a resentimentelor sau a răzvrătirii sau a fricii, sau a tuturor celorlalte piedici care ne împiedică să experimentăm dragostea lui Hristos.
El este mai aproape decât o umbră, indiferent de ceea ce crezi sau de ceea ce ai prefera să crezi. S-ar putea să fi experimentat, să zicem, coșmarul a ceva de genul morții în iesle; amintiți-vă că Isus oferă pacea care întrece orice înțelegere. S-ar putea să ai temeri legate de sănătate, să fii nesigur în ceea ce privește însăși viața ta și care este locul tău pe pământ; amintește-ți că Isus umblă pe dealurile întunecate pentru a ne călăuzi pe tine și pe mine. S-ar putea să fi avut probleme cu drogurile, și cu legea, și cu custodia, poate că ți-ai pierdut casa, fără să ai unde să te întorci; amintește-ți că Isus îți oferă refugiu. S-ar putea să fii o fată care a încercat să se scuture de dependențe, de fiecare dată și de fiecare dată; amintește-ți că sentimentul din jurul umerilor tăi este Isus care te îmbrățișează strâns. S-ar putea să fi pierdut un prematur, după ce te-ai rugat, crezând, pentru un copil sănătos; amintește-ți că, prin toate acestea, încrederea este mai importantă decât înțelegerea.
„Dumnezeu umblă pe dealurile întunecate, Ca să ne călăuzească pașii. El umblă pretutindeni, Pe timp de noapte și de zi. El umblă în tăcere, Pe autostradă; Dumnezeu umblă pe dealurile întunecate, Ca să ne arate calea.”
Mântuitorul înviat, Domnul Creației, umblă pe dealurile întunecate, Ca să mă caute… pe mine… și pe tine… acolo unde ne aflăm… în rănile noastre, în încurcăturile noastre? Acesta este miracolul Omului Minune, pentru mine, încă – că El ne iubește pe tine și pe mine.
.