Nu se poate nega faptul că unii oameni au o dorință mai puternică de a experimenta necunoscutul mai mult decât alții.
Alții sunt mulțumiți cu o slujbă de birou și câteva săptămâni la mare în fiecare an. Alții vor să petreacă jumătate din an în Australia și restul anului în India.
Dar ar putea fi genetica la mijloc?
De mai mulți ani, studiile științifice au descoperit legături între trăsăturile de personalitate care caută noutăți și o variantă de genă cunoscută sub numele de DRD4-7R, care de atunci a fost supranumită gena rătăcirii.
Ce este gena Wanderlust Gene?
Gena este o variantă a DRD4, un receptor care controlează nivelurile noastre de dopamină.
Aceasta este o substanță chimică cerebrală care ajută la controlul centrelor de recompensă și plăcere din creierul nostru. Atunci când experimentăm ceva care ne face plăcere, se eliberează dopamină, ajutând creierul nostru să asocieze acel lucru cu plăcerea.
Majoritatea oamenilor își pot obține doza de dopamină din lucruri mici.
Mâncatul ciocolatei sau privitul la imagini cu amintiri fericite este de obicei suficient. Cu toate acestea, alții au o sensibilitate mai scăzută la dopamină și, prin urmare, trebuie să caute experiențe mai mari, mai incitante pentru a-și crește eliberarea de dopamină.
Cercetarea arată că varianta DRD4-7R este legată de o sensibilitate mai scăzută la dopamină.
Aceasta ar putea explica de ce cei cu această variantă par să afișeze un comportament mai riscant.
În timp ce aceasta include călătoriile, varianta genetică este legată și de alte lucruri, cum ar fi consumul de droguri și riscul financiar. Un studiu realizat de National Geographic a găsit legături cu curiozitatea, neliniștea și pasiunea.
Aproximativ una din cinci persoane se crede că posedă gena mutantă.
Realitatea DRD4-7R te face să vrei să călătorești?
Major parte din cercetările privind DRD4-7R au fost efectuate pe animale, legături concludente fiind găsite la păsări și cai.
Cercetarea pe oameni a găsit rezultate variate.
Cu toate acestea, Richard Paul Ebstein, profesor de psihologie la Universitatea Națională din Singapore, a petrecut ultimii 20 de ani studiind varianta genetică.
El crede că există o legătură clară între DRD4-7R și căutarea senzațiilor tari, după ce a declarat pentru Telegraph că „în general, povestea este coerentă”.
În mod incredibil, un studiu trecut a găsit o frecvență mai mare a genei mutante în populațiile care au migrat cel mai departe de continentul Pangea pe care noi toți îl numeam cândva acasă, ceea ce ar putea sugera că este o genă formată de călătorie care încurajează călătoriile ulterioare.
Deși, cu toate acestea, cu o estimare între 19.000 și 20.000 de gene în genomul uman, este ridicol să sugerăm că o anumită genă ne face mai înclinați să călătorim.
Gena Wanderlust joacă probabil un anumit rol în dorința noastră de a experimenta lucruri noi.
Cu toate acestea, cu siguranță nu joacă singurul rol.
Mai degrabă decât o genă de călătorie, DRD4-7R este cel mai bine descrisă ca o genă de risc. Este diferența care separă vacanțierul care petrece o săptămână pe plajă de cel care urcă pe munte în căutare de senzații tari.