Cefalosporinele sunt un grup mare de antibiotice derivate din mucegaiul Acremonium (numit anterior Cephalosporium). Acest mucegai a dat trei compuși principali, numiți istoric Cephalosporin N și C și P, din care au fost derivate primele cefalosporine.
Cefalosporinele sunt bactericide (ucid bacteriile) și acționează într-un mod similar cu penicilinele. Acestea se leagă de și blochează activitatea enzimelor responsabile de producerea peptidoglicanului, o componentă importantă a peretelui celular bacterian. Ele sunt numite antibiotice cu spectru larg deoarece sunt eficiente împotriva unei game largi de bacterii.
De la descoperirea primei cefalosporine în 1945, oamenii de știință au îmbunătățit structura cefalosporinelor pentru a le face mai eficiente împotriva unei game mai largi de bacterii. De fiecare dată când structura se modifică, se creează o nouă „generație” de cefalosporine. Până în prezent, există cinci generații de cefalosporine. Toate cefalosporinele încep cu cef, ceph sau kef. Rețineți că acest sistem de clasificare nu este utilizat în mod consecvent de la o țară la alta.
Cele de-a patra generație de cefalosporine se referă la cel de-al patrulea grup de cefalosporine descoperit. Acestea sunt înrudite din punct de vedere structural cu cefalosporinele din a treia generație, dar posedă o grupă de amoniu suplimentară, care le permite să pătrundă rapid prin membrana externă a bacteriilor Gram-negative, sporindu-și activitatea. Ele sunt, de asemenea, active împotriva Enterobacteriaceae producătoare de β-lactamaze care pot inactiva cefalosporinele din a treia generație.
Câteva cefalosporine din a patra generație au o activitate excelentă împotriva bacteriilor gram-pozitive, cum ar fi stafilococii sensibili la meticilină, pneumococii rezistenți la penicilină și streptococii din grupul viridans.
Cefepima este singura cefalosporină din a patra generație disponibilă în Statele Unite. Cefpiromul este disponibil în străinătate.
.