Potem trăi aceste adevăruri, care se află în centrul învățăturilor lui Buddha, prin experiență directă. Ele pot fi privite ca
(1) Diagnosticul unei boli;
(2) Prognoza; (3) Recuperarea; și
(4) Medicamentul pentru a vindeca boala.
Primile 2 adevăruri se referă la felul în care sunt lucrurile; ultimele 2 indică drumul spre eliberarea de suferință.
1. Nobilul adevăr al suferinței În afară de „suferință”, alte traduceri ale cuvântului Pali dukkha includ nesatisfacția, neliniștea și instabilitatea. Toate aceste cuvinte indică faptul că niciun fenomen condiționat nu poate oferi adevărata fericire (de durată) în viața noastră. Primul pas într-o viață spirituală este să privim foarte atent și onest la experiența noastră de viață și să vedem că există suferință. Avem tendința de a trece cu vederea sau de a ignora sau pur și simplu de a reacționa orbește la ceea ce este neplăcut, astfel încât aceasta ne bântuie continuu. Totuși, deși suferința fizică este un aspect natural al vieții noastre, putem învăța să transcendem suferința mentală.
2. Nobilul adevăr al cauzei suferinței Prin lipsa de înțelegere a modului în care lucrurile există cu adevărat, noi creăm și recreăm o entitate de sine independentă numită „eu”. Întreaga noastră experiență de viață poate fi privită prin intermediul acestui sentiment de sine. În consecință, diverse pofte ne guvernează acțiunile. Apar pofte pentru experiențe senzoriale, pentru „a fi” sau „a deveni” (de exemplu, bogat, faimos, iubit, respectat, nemuritor) și pentru a evita ceea ce este neplăcut. Aceste pofte sunt cauza principală a suferinței.
3. Nobilul adevăr al încetării suferinței Mintea poate fi purificată de toate impuritățile mentale care cauzează suferință. Nibbana, pacea supremă, a fost comparată cu stingerea unui foc triplu de pofte, rea-voință și iluzii. Cel care a realizat încetarea are o mare puritate a inimii, o compasiune ca un ocean și o înțelepciune pătrunzătoare.
4. Nobilul adevăr al Căii către încetarea suferinței Calea care duce la încetare conține o pregătire temeinică și profundă a corpului, a vorbirii și a minții. În mod tradițional, ea este conturată ca Nobila Cale Octuplă:
(1) Înțelegerea corectă;
(2) Intenția corectă;
(3) Vorbirea corectă;
(4) Acțiunea corectă;
(5) Viața corectă;
(6) Efortul corect;
(7) Atenția corectă; și
(8) Concentrarea corectă.
La nivelul moralității (sila), Calea presupune reținere și grijă în vorbire, acțiune și mijloace de trai. Nivelul de concentrare (samadhi) necesită un efort constant pentru a abandona ceea ce este nesănătos și a dezvolta ceea ce este sănătos, pentru a spori atenția și înțelegerea clară a procesului minte-corp și pentru a dezvolta calmul și stabilitatea mentală. Nivelul de înțelepciune (panna) presupune renunțarea la gândurile de senzualitate, rea voință și cruzime; în cele din urmă se pătrunde în adevărata natură a fenomenelor pentru a vedea impermanența, nesatisfacția și impersonalitatea. Atunci când toți cei 8 factori ai Căii se reunesc în armonie până la punctul de maturitate, suferința este transcendută. Pe scurt, cele Patru Nobile Adevăruri pot fi considerate ca fiind ceea ce trebuie
(1) înțeles, (2) abandonat, (3) realizat și (4) dezvoltat.