Cum este legată proclamarea Evangheliei de nevoile celor săraci dintre noi?
Nu există nicio îndoială că un aspect important al slujbei apostolice a lui Pavel a fost strângerea de fonduri pentru săracii din Ierusalim. Colecta nu numai că răspundea unor nevoi economice foarte reale – congregațiile evreiești aveau tendința de a fi mai sărace decât omologii lor gentili – dar întărea, de asemenea, unitatea și reconcilierea între creștinii evrei și cei gentili.1 Abordarea apostolică a lui Pavel în ceea ce privește strângerea de fonduri pentru săraci are implicații profunde pentru modul în care și noi am putea relaționa mărturisirea Evangheliei lui Hristos cu împărțirea averii noastre cu săracii.
- Grație și încercare
Utilizarea de către Pavel a cuvântului grecesc charis – tradus de obicei prin „har” – ne oferă un indiciu pentru modul în care trebuie să relaționăm mărturisirea Evangheliei cu împărțirea averii cu săracii. Cuvântul apare destul de frecvent în capitolele 8 și 9 și este folosit pentru a se referi nu numai la harul lui Dumnezeu și la harul lui Hristos, ci și la generozitatea care se revarsă în noi ca urmare a harului divin.
Cuvântul charis, totuși, este tradus ca „har” doar în 2 Corinteni 8:1 și 2 Corinteni 9:14. În alte locuri este tradus ca „privilegiu” (2 Corinteni 8:4), „întreprindere generoasă” (2 Corinteni 8:6-7, 19), „act generos” (2 Corinteni 8:9), „binecuvântare” (2 Corinteni 9:8) și „mulțumire” (2 Corinteni 8:16; 9:15). Dar ce s-ar întâmpla dacă am traduce toate aceste cazuri de charis cu cuvântul englezesc „har”, permițând ca folosirea de către Pavel a acestui cuvânt în aceste capitole să determine ce înseamnă acest cuvânt?
Paul își începe discuția despre colectă referindu-se la harul lui Dumnezeu acordat bisericilor macedonene care, în ciuda necazurilor și a sărăciei lor, „s-au revărsat” (eperisseusen) cu o bogăție de generozitate pentru alții (2 Corinteni 8:1). Macedonenii îi ceruseră lui Pavel și colaboratorilor săi harul de a participa la această slujbă a sfinților (2 Corinteni 8:4) și au afirmat, de asemenea, că Pavel ar trebui să-l trimită pe Tit să completeze harul de a strânge fondurile pe care începuse deja să le colecteze de la corinteni (2 Corinteni 8:6).
Paul îi îndeamnă acum și pe corinteni să urmeze exemplul macedonenilor și să „debordeze” și ei în acest har. Ei deja „debordează” cu orice altceva – credință, vorbire, cunoaștere, orice nerăbdare și dragostea pe care o au pentru ei ceilalți creștini – așa că de ce să nu debordeze și în acest har (2 Corinteni 8:7)
Paul clarifică faptul că aceasta nu este o poruncă, ci un „test” al autenticității dragostei lor față de nerăbdarea celorlalți. De-a lungul cărții 2 Corinteni, Pavel folosește cuvântul „test” – ca verb (dokimazo) și substantiv (dokime) – pentru a se referi la modul în care adevăratul nostru caracter – cine suntem cu adevărat – este discernut, examinat sau dovedit atunci când ne confruntăm cu dificultăți sau provocări.2
- Cristos ca exemplu
Principala justificare a apelului său este harul Domnului nostru Isus Hristos: Deși bogat, Hristos s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui să ne îmbogățim (2 Corinteni 8:9). Mai devreme în scrisoare, Pavel a înfățișat modul în care Hristos, în ciuda faptului că era fără păcat, a fost făcut păcat pentru ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:21; Galateni 3:13, 14). Iar în Filipeni, el descrie modul în care Hristos, deși a împărtășit egalitatea cu Dumnezeu, s-a golit pe Sine însuși – chiar până la moartea pe cruce – pentru ca El să poată fi înălțat și pentru ca și noi să ne împărtășim unii altora din viața Lui (Filipeni 2:1-11).
- Dezvoltare și desăvârșire
Atunci cum ar putea această revărsare a harului lui Dumnezeu și al lui Hristos, care deja se revarsă în macedoneni, să se reverse și în corinteni? Continuând cu ideea că nu este vorba de o poruncă, ci doar de o „părere”, Pavel spune că ar fi potrivit ca în acest moment nu doar să dorească să facă acest lucru, ci și să completeze colecta pe care au început-o deja. Acceptabilitatea darului lor se bazează pe două lucruri: dorința lor de a dărui și faptul că dau doar ceea ce le stă în putință să dea – ceea ce au, nu ceea ce nu au (2 Corinteni 8:10-11).
- Egalitate în abundență și în nevoi
Cum se trăiește în viața noastră acest har și această generozitate debordantă? Pavel arată clar că nu este vorba de a-i ușura pe unii și a-i chinui pe alții; nu este vorba de a-i lăsa pe unii să scape și de a-i face pe alții să se simtă vinovați. Mai degrabă, este vorba despre egalitatea sau corectitudinea (isotes) – adevărata reciprocitate – pe care o face posibilă reconcilierea întregii lumi de către Dumnezeu. Revărsarea sau abundența unuia trebuie să vină în întâmpinarea nevoii celuilalt, și viceversa, astfel încât amândoi să fie acolo unul pentru celălalt în toate cazurile de abundență și de nevoie – spirituală sau monetară. Așa cum israeliții au împărțit în mod echitabil pâinea care a plouat din cer, tot așa și noi suntem chemați să ne împărțim bogăția, astfel încât unii să nu aibă prea mult, iar alții să nu aibă prea puțin (2 Corinteni 8:15; Exodul 16:18).
Reconcilierea lui Dumnezeu cu întreaga lume prin Hristos se revarsă în viețile noastre – prin schimbul bogăției lui Hristos pentru sărăcia noastră – pentru ca și noi să ne putem revărsa în „împărtășirea” (koinonia) profundă a tuturor lucrurilor unii cu alții. Această revărsare sau exces de har prin Hristos este o revărsare și un exces care se revarsă în toate aspectele vieții noastre. Făcându-ne din belșug toate nevoile, harul lui Dumnezeu ne dă puterea nu numai de a ierta și de a ne împăca unii cu alții, ci și de a împărți bogăția noastră unii cu alții.
Vederea lui Pavel despre importanța debordantă a reconcilierii întregii lumi de către Dumnezeu prin Hristos continuă să aibă o relevanță profundă pentru zilele noastre, când gravele inegalități dintre bogați și săraci nu fac decât să se adâncească în țara noastră și în întreaga lume. La fel ca și corintenii, și noi trecem prin „testarea” slujbei noastre – și dezvăluim cine și ai cui suntem cu adevărat – în tot ceea ce suntem și facem. Și noi Îl glorificăm pe Dumnezeu prin mărturisirea Evangheliei lui Hristos, chiar și atunci când ne angajăm cu generozitate în împărtășirea (koinonia) a ceea ce suntem și a tot ceea ce avem unii cu alții, în special în vremuri de nevoie (2 Corinteni 9:13).
Note:
1 În plus față de 2 Corinteni 8-9, vezi și Rom 15:25-32; 1 Corinteni 16:1-4; Galateni 2:10; de asemenea, Fapte 24:17.
2 Pentru utilizări ale cuvântului „testare” în 2 Corinteni, vezi 2:9; 8:2, 8, 22; 9:13; 13:3, 5.
.