Acest post include un scurt rezumat al Părintelui Callan la 4:1-8, urmat de notele sale. Textele cu roșu sunt adăugirile mele.
UN ULTIM APEL către Timotei
Rezumat din 2 Timotei 4:1-8~Acum că sfârșitul se apropie, bătrânul apostol, simțind că zilele sale sunt numărate și că lucrarea sa este încheiată, îl îndeamnă neîncetat pe Timotei să continue lucrarea de slujire și să reziste la încercările ei, fiind pregătit pentru atacurile viitorilor învățători falși. În ceea ce-l privește pe Paul însuși, el este pe punctul de a-și vărsa sângele ca jertfă pentru cauză; dar el este pregătit și răsplata îl așteaptă. Judecătorul drept nu-l va dezamăgi niciodată, nici pe el, nici pe oricine altcineva care a trăit și a muncit pentru cauză.
1. Te însărcinez, înaintea lui Dumnezeu și a lui Hristos Isus, care va judeca pe cei vii și pe cei morți, prin venirea și împărăția Sa:
Sfântul Pavel în versetele 1-4 îl însărcinează solemn pe Timotei cu atât mai mult să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu cu cât cei răi se îndepărtează mai mult de adevăr.
Te însărcinez, etc. Mai bine, „te însărcinez în mod solemn etc.”. Aceeași formulă solemnă apare din nou în 1 Tim 5,21 și 2 Tim 2,14.
Vii și morții. Vezi comentariul la 1 Tes 4,16-17.
Venirea lui, la judecata generală, pentru a da fiecăruia după faptele sale. Cuvântul „venirea” este grecescul επιφανειαν (epiphaneian), de unde și cuvântul nostru „epifanie”. Același cuvânt a fost folosit mai devreme în scrisoarea în care Sfântul Pavel a început să se pregătească pentru acuzația pe care o dă acum: Mulțumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc de la strămoșii mei, cu o conștiință curată, că fără încetare îmi amintesc de Tine în rugăciunile mele, zi și noapte. Dorind să te văd, aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie: Aducându-mi aminte de credința care este în tine neîntinată, care a locuit mai întâi și în bunica ta Lois și în mama ta Eunice, și sunt sigur că și în tine. Pentru care pricină te sfătuiesc să trezești harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de sobrietate. Să nu te rușinezi deci de mărturia Domnului nostru, nici de mine, prizonierul Lui, ci să te ostenești cu Evanghelia, după puterea lui Dumnezeu. Care ne-a izbăvit și ne-a chemat prin chemarea Sa sfântă, nu după faptele noastre, ci după planul și harul Său, care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de vremurile lumii: Dar care acum s-a arătat prin iluminarea (επιφανειας = epifaneius) Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și incoruptibilitatea prin Evanghelie. În care eu am fost numit predicator și apostol și învățător al neamurilor. Pentru care pricină, și eu sufăr aceste lucruri, dar nu mă rușinez. Căci știu în cine am crezut și sunt încredințat că este în stare să păzească ceea ce i-am încredințat, pentru ziua aceea. Păstrează forma cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine: în credință și în dragostea care este în Hristos Isus. Păstrează binele încredințat ție prin Duhul Sfânt care locuiește în noi (2 Tim 1, 3-14). Propovăduirea Evangheliei este înrădăcinată în scopul etern al lui Dumnezeu, inaugurat ca urmare a primei veniri a lui Cristos și orientat spre a doua.
Împărăția Sa, la care cei buni vor fi invitați să participe. Cuvântul „venire” și „împărăție” sunt acuzative de adjuvant în limba greacă și fac parte din jurământul apostolului. Adică, el nu scrie că cei vii și cei morți vor fi judecați de venirea și de împărăția lui, o posibilă implicație a traducerii românești dacă nu se ține seama în mod corespunzător de virgulă, ci mai degrabă: „Vă acuz… de venirea și de împărăția lui”. A se vedea diversele traduceri care plasează conjunctivul „și” după propoziția subordonată „care va judeca pe cei vii și pe cei morți”) imediat înainte de cuvintele „prin arătarea Lui”.
2. Predicați cuvântul: fiți cuviincioși la vreme și în afara ei: mustrați, îndemnați, mustrați cu toată răbdarea și învățătura.
Predicați cuvântul: fiți cuviincioși (επιστηθι) la vreme și în afara ei. S-ar putea aproape să se traducă: „Predicați cuvântul: luați poziție (επιστηθι) la vreme și în afara ei”. Îndemnul pe care Sfântul Pavel îl dă aici este în contrast pronunțat cu cel al moraliștilor păgâni din primul secol, care avertizau că apelul la o acțiune corectă trebuie să fie doar de sezon (adică la momentul potrivit). Referitor la acest aspect, a se vedea EPISTOLELE PASTORALE ale părintelui Benjamin Fiore. Faptul că creștinii știu că se află în vremurile de pe urmă și nu știu când va reveni Hristos pentru a judeca este ceea ce motivează insistența lui Pavel aici și, de asemenea, faptul că se știe că va veni o vreme când ei (oamenii) nu vor suporta învățătura sănătoasă, ci, după pofta lor, își vor îngrămădi învățători care au urechi mâncăcioase: Și, într-adevăr, își vor întoarce urechea de la adevăr, ci se vor întoarce la fabule (vezi mai jos, versetele 3-4). Duhul prezisese că vor veni astfel de oameni: Or, Duhul spune în mod vădit că, în vremurile din urmă, unii se vor depărta de (αποστησονται = „vor înceta să mai stea pe”) credință, dând ascultare duhurilor rătăcirii și doctrinelor diavolilor (1 Tim 4:1). Acesta este motivul pentru care Timotei trebuie să fie stăruitor (επιστηθι = „să ia poziție”) la vreme și în afara vremii.
Cuvântul, adică mesajul Evangheliei (Gal 6:6; Col 4:3). Pe acesta Timotei trebuie să-l proclame neîncetat, pentru ca toți să-l audă și să aibă posibilitatea de a îmbrățișa învățăturile sale. „Vestiți neîncetat, pentru ca toți să audă:” Părintele George T. Montague, în Comentariul său la PRIMUL ȘI AL DOILEA TIMOTEI, TITULOS observă că expresia „propovăduiți cuvântul” ar putea da astăzi impresia unora că ceea ce are în vedere Sfântul Pavel sunt predicile scurte rostite ocazional în adunare. Cu toate acestea, cuvântul „predicați” are nuanțe foarte publice și implică un mesaj foarte public, menit să fie anunțat de pe acoperișuri (vezi Matei 10:27). Ideea că religia ar trebui să fie privată este foarte străină de Scriptură. Se face un contrast între natura foarte publică a Evangheliei și practicile falșilor învățători care „se strecoară în case” (2 Tim 3:6), „subminează case întregi” (Tit 1:11).
Predicați…mustrați…îndemnați…mustrați…mustrați. Ceea ce i se spune Sfântului Timotei să facă aici amintește ceea ce spunea Sfântul Pavel cu privire la folosirea Scripturii pentru omul lui Dumnezeu: Toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a învăța, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a instrui în dreptate: Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, pregătit pentru orice lucrare bună (2 Tim 3,16-17).
În doctrină. Predicarea fără doctrină are puțină valoare, deoarece este lipsită de substanță și lasă mustrarea și îndemnul fără motiv și bază. Cuvântul grecesc tradus aici prin „doctrină” este διδαχή (didache). Cuvântul poate desemna atât actul de a instrui, cât și subiectul instruirii.
3. Pentru că va veni o vreme când nu vor mai suporta învățătura sănătoasă, ci, după poftele lor, își vor îngrămădi învățători, având mâncărimi de urechi:
Se dă acum motivul pentru care Timotei trebuie să-și redobândească zelul; pentru că în timpul vieții sale vor exista persoane care, urmându-și propriile pofte și dorința de noutăți, vor respinge învățătura sănătoasă, vor renega și se vor îndepărta de dogmele Bisericii și, în schimb, vor căuta învățători ale căror doctrine să facă apel la pasiuni și la poftele inferioare. În zilele noastre, tocmai acest lucru se întâmplă. Mulțimile ridiculizează acum însăși noțiunea de dogmă ca fiind demodată și depășită, și aleargă după acei predicatori care justifică controlul artificial al nașterilor, căsătoriile de probă, divorțurile și alte tulburări similare. În caz că vă întrebați, părintele Callan a scris aceste cuvinte în 1922.
Pentru că va fi un timp (καιρος = kairos, un timp stabilit, fixat sau potrivit). Așa cum am arătat deja, aceasta este ceea ce necesită ca Sfântul Timotei și toți cei însărcinați să propovăduiască Evanghelia să ia poziție la timp (ευκαιρως = eukairos) și în afara timpului (ακαιρως = akairos).
Nu vor răbda ( au, țin, ανεξονται) doctrina (instrucția, învățătura, διδασκαλιας) sănătoasă ( υγιαινουσης). Cuvântul tradus aici prin „a îndura” ar putea fi tradus și prin „a suferi”, sugerând o afirmație oarecum sarcastică: Ei nu vor suferi o învățătură sănătoasă. Dar cuvântul ανεξονται apare doar aici, în pastorale, iar sfântul Pavel folosește un alt cuvânt pentru suferință (vezi 2 Tim 3,11). Rădăcina lui ανεξονται este ἔχω („a avea, a ține sau a poseda”). Acest cuvânt este folosit de mai multe ori în Pastorale și utilizarea lui în 2 Timotei este instructivă în măsura în care uneori este aplicat predicatorilor Evangheliei și, alteori, învățătorilor falși; stabilind astfel un contrast: Păstrează forma cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine: în credință și în dragostea care este în Hristos Isus (2 Tim 1:13). Iar vorbăria lor (adică a învățătorilor falși) pune stăpânire ca o caniculă (2 Tim 2:17). Dar temelia sigură a lui Dumnezeu stă neclintită, având această pecete: Domnul știe cine sunt ai Lui; și să se depărteze de nelegiuire oricine numește numele Domnului (2 Tim 2:19). Având într-adevăr o aparență de evlavie, dar negând puterea ei. Or, aceștia se feresc (2 Tim 3:5).
Dar după poftele lor. Stabilește motivația pentru faptul că nu suportă o doctrină sănătoasă și sănătoasă. „Propriile lor” indică individualismul egocentric și întreaga frază amintește de cei despre care s-a vorbit mai devreme: Să știți, de asemenea, că în zilele din urmă vor veni vremuri periculoase. Oamenii vor fi iubitori de ei înșiși, lacomi, îngâmfați, mândri, hulitori, neascultători, neascultători de părinți, nerecunoscători, răi, Fără afecțiune, fără pace, calomniatori, incontinenți, nemiloși, fără bunătate, Trădători, încăpățânați, îngâmfați, îngâmfați, iubitori de plăceri mai mult decât de Dumnezeu: Având o aparență de evlavie, dar negând puterea ei. Or, aceștia se feresc (2 Tim 3:1-5). Rețineți că trebuie evitați cei care resping Evanghelia pentru propriile lor orgolii (1 Cor 5:9-11; Matei 18:15-18).
Ei își vor îngrămădi (επισωρευσουσιν) învățători. Cei care fac acest lucru sunt oamenii care sunt încărcați cu („îngrămădiți cu” σεσωρευμενα) păcate, care sunt duși de dorințe diverse (vezi 2 Tim 3:6).
Având mâncărimi de urechi, adică, vor fi dornici de tot felul de noutăți.
4. Și, într-adevăr, își vor întoarce urechea de la adevăr, ci se vor întoarce la fabule.
Și vor întoarce urechea. Din cauza „mâncărimilor lor de urechi”. Pentru „întoarcerea urechii”, vezi 2 Tim 1:15; Tit 1:14.
Întoarse la fabule. Pentru „întorși la” vezi 1 Tim 1:6; 5:15. În 1 Tim 6,20, Sfântul Pavel îl avertizează pe Sfântul Timotei să evite (literal, să se ferească de a se întoarce la) noutățile cuvintelor.
Fabule. Vezi la 1 Tim 1:4, 4:7. Cu privire la 1 Tim 1:4, părintele Callan a scris: „Fabulele erau cel mai probabil legende evreiești (Tit 1:14), așa cum se găsesc frecvent în Talmud; iar genealogiile erau povestiri extravagante și legendare despre vechii patriarhi, așa cum găsim în Cartea Jubileelor. Speculațiile asupra acestor subiecte inutile ar îndepărta de la marile adevăruri de credință și de la realitățile practice ale vieții creștine; și astfel s-ar face un rău imens Bisericii și sufletelor”.
5. Dar tu să fii cumpătat, să lucrezi în toate, să suporți greutăți, să faci lucrarea de evanghelist, să-ți împlinești slujba.
În fața dificultăților tocmai descrise, Timotei trebuie să fie prudent și bine pregătit în toate, să îndure greutățile, să predice Evanghelia și să-și îndeplinească cu credincioșie toate îndatoririle de slujitor al lui Hristos, însărcinat cu lucrarea stăpânului său.
Evangheliștii. Evanghelist. Vezi la Efeseni 4:11. În notele sale asupra lui Ef 4:11, părintele Callan a scris: „În Efes: Evangheliștii nu sunt neapărat numai cei care au scris Evangheliile, ci și misionari și predicatori ai cuvântului printre străini și necredincioși (Ioan 21, 15 și urm.; Fapte 21, 8; 2 Tim 4, 5; 1 Petru 2, 25).
Ministeriu. Vezi la 1 Tim 1:12. În notele sale la 1 Tim 1,12, părintele Callan a scris: „Cuvântul grecesc pentru „slujbă” aici, în timpul Sfântului Pavel, însemna apostolat, în timp ce în secolul al doilea a ajuns să desemneze ordinul diaconalității. Prin urmare, avem în folosirea cuvântului aici un argument pentru datarea timpurie a acestei scrisori. Sfântul Pavel cu greu ar fi vorbit despre el însuși ca fiind chemat la diaconie”. În vremea părintelui Callan, unii cercetători raționaliști postulau o dată de secol al doilea pentru Pastorale, o poziție acum aproape complet abandonată.
6. Pentru că și acum sunt gata să fiu sacrificat; și timpul plecării mele este aproape.
Secretul neliniștii apostolului cu privire la pregătirea lui Timotei, la zelul său, la disponibilitatea de a suferi, etc., este acum dezvăluit; bătrânul campion al Evangheliei îl va părăsi foarte curând, se uită în mormântul său deschis.
Pregătit să fie sacrificat. Mai bine zis, „fiind vărsat În jertfă”, adică el era pe cale să-și verse sângele ca jertfă pentru Dumnezeu, așa cum jertfa de vin era vărsată ca libație pentru Dumnezeu în unele dintre vechile jertfe iudaice (Num 15:1-10); moartea apostolului este aproape. Îi amintește ceea ce a scris în Filipeni 2:17~Chiar dacă voi fi turnat ca o libație pe jertfa de sacrificiu a credinței voastre, mă bucur și mă bucur cu voi toți (RSV).
Plecarea mea. O altă imagine care să semnifice iminența morții sale. În Filipeni 1:23, Sfântul Pavel a vorbit despre dorința sa de a pleca și de a fi cu Hristos.
7. Am luptat lupta cea bună, mi-am terminat cursul, am păzit credința.
8. Cât despre restul, mi s-a pregătit o cunună de dreptate, pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da în ziua aceea; și nu numai mie, ci și celor ce iubesc venirea Lui.
Metaforele sunt aici luate din arenă și hipodrom. Ca un atlet puternic, apostolul a dus lupta cea bună pentru apărarea credinței (1 Tim 6,12); ca un alergător credincios în cursă, el a dus la bun sfârșit traseul; și-a îndeplinit toate îndatoririle și a păstrat depozitul de credință care i-a fost încredințat. Acum este pregătit pentru coroana, răsplata cu care Domnul, judecătorul său drept, îl va răsplăti.
Această răsplată se numește „coroana dreptății”, pentru că a fost meritată; este ceva ce i se cuvine apostolului în dreptate. Avem aici o dovadă explicită că cel drept, prin intermediul faptelor bune săvârșite în starea de har, poate merita viața veșnică de condigno. Și totuși, rămâne adevărat că bucuriile raiului sunt un dar gratuit; pentru că Dumnezeu, din veșnicie, i-a predestinat în mod gratuit pe cei drepți la viața veșnică, iar în timp le conferă în mod gratuit harul prin care își realizează mântuirea și își merită răsplata veșnică. Cf. Conc. Trid., sess. VI, can. 32.
În ziua aceea, adică în ziua Judecății de Apoi. Imediat după moarte, apostolul, ca și toți cei drepți, și-a primit coroana, dar coroana vieții nu va străluci în toată splendoarea ei până la judecata finală, când trupul își va primi răsplata împreună cu sufletul.
.