Nivelurile de acetonă au fost măsurate prin cromatografie în fază gazoasă cu spectrometrie de masă (GC-MS) în aerul ambiental și alveolar, sângele și urina a 89 de subiecți expuși în mod neprofesional și la trei grupuri de lucrători expuși la acetonă sau izopropanol. Acetona a fost detectată în toate probele de la subiecții neexpuși, cu valori medii de 840 micrograme/l în sânge (Cb), 842 micrograme/l în urină (Cu), 715 mg/l în aerul alveolar (Ca) și 154 ng/l în aerul ambiental (Ci). Percentilele nouăzeci și cincizeci au fost de 2069 micrograme/l în Cb, 2206 micrograme/l în Cu și 1675 ng/l în Ca. Coeficientul de partiție sânge/aer al acetonei a fost de 597. S-au găsit corelații în Cb, Cu și Ca. La eșantioanele prelevate la sfârșitul schimbului de lucru de la subiecții expuși profesional la acetonă, s-a constatat o corelație între concentrațiile din sânge, urină, alveole și aerul înconjurător. Coeficientul de partiție sânge/aer al acetonei a fost de 146. În medie, nivelurile de acetonă din sângele lucrătorilor au fost de 56 de ori mai mari decât nivelul de expunere din mediul înconjurător, iar concentrația de acetonă din aerul alveolar a fost cu 27% mai mare decât cea găsită în aerul inspirat. Timpul de înjumătățire a acetonei în sânge a fost de 5,8 h în intervalul de 16 h dintre sfârșitul schimbului de lucru și dimineața următoare. În dimineața de după un schimb de lucru cu o expunere medie la acetonă de 336 micrograme/l, nivelurile sanguine și urinare erau de 3,5 mg/l și, respectiv, 13 mg/l, care erau încă mai mari decât cele găsite la subiecții „normali”. Se poate concluziona că producția endogenă de acetonă și expunerea mediului la acetonă sau izopropanol nu afectează fiabilitatea monitorizării biologice a lucrătorilor expuși, chiar și la 16 h după o expunere redusă.