Pentru a elucida semnificația clinică a IRM pe SNC-SLE, au fost efectuate scanări IRM și CT la 35 de pacienți cu LES, din 18 pacienți care aveau manifestări ale SNC la momentul examinărilor IRM. Investigațiile au fost efectuate, de asemenea, la 17 pacienți fără SNC-SLE. Rata de detectare a constatărilor anormale la IRM la pacienții cu SNC-SLE a fost de 77,2% (14/18), ceea ce este ridicat, în comparație cu rata celor de la CT (50%: 9/18). În special, toți cei 4 pacienți cu convulsii și 3 pacienți cu encefalopatie au prezentat constatări anormale la IRM, deși 50% și, respectiv, 33,3% dintre ei au avut constatări anormale la scanarea CT. Constatările RMN au fost clasificate în 4 grupe, după cum urmează: 1) Focale mari sunt ca de intensitate crescută a semnalului la imaginea ponderată T2. Acestea au fost observate la 2 din 4 pacienți cu convulsii și la 1 din 3 pacienți cu encefalopatie, care au fost complet rezolvate după tratament. 2) Focare subcorticale petice de intensitate crescută a semnalului la imaginea ponderată T2. Acestea au fost observate la 11 din 18 SNC-SLE și la 7 din 17 fără SNC-SLE, care nu au fost detectate prin scanare CT. 3) Toți cei șase pacienți cu infarcte cerebrale au prezentat zone cu intensitate mare a semnalului la imaginea ponderată T2 și zone cu intensitate scăzută a semnalului la imaginea ponderată T1. 4) Constatări normale au fost observate la 4 din 18 SNC-SLE (22,2%). Am concluzionat că IRM este utilă pentru evaluarea SNC-SLE și oferă mai multe informații decât scanarea CT.