Tratamentul scoliozei idiopatice de peste 40 de grade (Cobb) în perioada de creștere este în discuție în ceea ce privește indicația tratamentului conservator sau chirurgical. Evoluția curburii depinde de gradul de deformare frontală și sagitală, de rotația vertebrală, de rigiditatea curbei, de vârsta scheletului, de vârsta și sexul pacientului, de frecvența familială a scoliozei și de localizarea curbei. În scolioza de peste 40 de grade progresia este rapidă și posibilitățile de succes ale tratamentului conservator cu orteză sunt reduse în perioada de creștere. Progresia apare mai frecvent în scoliozele toracice și în scoliozele duble majore, în special la pacienții tineri (semnul Risser 0 și 1). Factorii predictivi ai unui tratament cu orteză de succes sunt corecția scoliozei și a rotației; deteriorarea ambelor în timpul tratamentului cu orteză duce la rezultate slabe. Evaluarea flexibilității profilului sagital este importantă, la fel ca și corecția primară de 30-50% în orteză pe parcursul celor 3 luni. Corecția operatorie a curbelor primare mici reduce lungimea fuziunii, durata operației și pierderile de sânge și este urmată de o reducere a încărcăturii pe segmentele vertebrale adiacente în comparație cu fuziunile lungi necesare în scoliozele mai structurale și duble majore. Până în prezent nu este posibil să se facă o apreciere echivalentă a frecvenței fenomenului „arborelui cotit” și a tratamentului necesar la pacienții tineri (Rissersign 0 și 1) tratați doar prin instrumentație dorsală, dar tratamentul cu orteză temporară poate fi luat în considerare în aceste cazuri.