Lewis Blackman a fost un băiat de 15 ani care a murit la 4 zile după ce a fost operat pentru a corecta o deformare congenitală a pieptului. Povestea morții sale servește drept o reamintire înfricoșătoare a faptului că calitatea și siguranța nu sunt idealuri abstracte, ci mai degrabă obiective tangibile menite să prevină tragedii precum cea trăită de familia lui Lewis Blackman. Autorii au încercat să găsească un model explicativ pentru evenimentele care au avut loc și susțin că răspunsul se află la intersecția mai multor fenomene distincte, dar interdependente: (a) eșecul teoriei procesului dual; (b) ancorarea și perseverența convingerilor; (c) rolul puterii și al autorității; și (d) sistemul fragmentat de furnizare a îngrijirilor în mediul spitalicesc. Pentru a preveni tragedii similare în viitor, autorii propun 5 strategii pentru educatorii de nursing: să încorporeze întrebări de „dezancorare cognitivă” în evaluările pacienților de către studenți; să integreze informații despre gândirea Sistem 1 și Sistem 2 în partea didactică a curriculumului; să includă cazuri similare cu cel al lui Lewis Blackman în experiențele de simulare; să se asigure că studenții învață cum să recunoască și să abordeze gradientele de autoritate cu supervizorii, medicii și alți membri ai echipei de îngrijire a sănătății; și să ofere studenților experiențe care să includă pacientul/familia ca membri ai echipei de îngrijire.