Prinzându-și publicul într-o cursă sălbatică împotriva apocalipsei, scurtmetrajul frenetic al lui Just Philippot, Acide (Acid), urmărește doi tineri părinți care încearcă cu disperare să își protejeze fiul de o furtună care se apropie. După cum sugerează și titlul, aceasta nu este însă o furtună normală, ci plouă cu acid și se apropie cu fiecare secundă. În 18 minute impresionante, scenaristul și regizorul Philippot controlează cu măiestrie fiecare respirație și fiecare oftatură șocată pe care o simte publicul său pe durata frenetică a filmului. Dacă vă dați ochii peste cap la gândul unei alte povești despre „sfârșitul lumii”, nu o faceți! Îți vei dori ca aceasta să nu fi trebuit să se termine.
„Îmi amintesc de un răufăcător topit de un rezervor de substanțe chimice în RoboCop”
Inspirația din spatele filmului Acid a venit din mai multe direcții, Philippot citând coșmarurile din copilărie, piatra de hotar a devenirii tatălui și incertitudinile viitorului (probabil chiar mai relevante acum, decât atunci când a fost dezvoltat filmul) ca motivație în spatele poveștii sale.
Influențele cinematografice sunt, de asemenea, foarte prezente, regizorul făcând referire la Kilmov, Verhoeven și Cronenberg, în timp ce discutăm despre scurtmetrajul său. „Îmi amintesc de un răufăcător topit de un rezervor de substanțe chimice în RoboCop și de scena regurgitării acidului din The Fly”, dezvăluie el. În timp ce aceste referințe se simt ca o influență directă asupra elementului de ploaie acidă care topește carnea din scurtmetraj, regizorul citează, de asemenea, filmul Come and See al lui Kilmov ca fiind o influență majoră, „șocul vizual” provocat de acest film modelându-l pe al său.
Încercând să creeze o narațiune în cadrul genului dezastrelor care scufundă și confruntă publicul într-un eveniment apocaliptic în mod agresiv, mai degrabă decât abordarea obișnuită care tinde să abordeze violența experienței mai puțin brusc, Philippot a vrut ca publicul său să-și împingă limitele fizice cu scurtmetrajul său. „Am încercat să evit violența seducătoare și oroarea plăcută”, explică el. Adăugând că a vrut să surprindă publicul și să îi confrunte pe spectatori cu un adevărat coșmar.
Din punct de vedere al producției, și mai ales pentru un film de gen, Acid surprinzător nu are troparele catastrofice obișnuite. Filmul livrează totuși, cu toate acestea, un impact psihologic mult mai profund. Scenariul este extrem de strâns, Philippot dezvăluind doar ceea ce vrea, prin dialoguri și imagini, pentru a captiva publicul.
„Am vrut să împing „horror-fantasy” până la punctul culminant”
Pietra de deschidere și, în general, deschiderea la rece, sunt o expunere extrem de eficientă, dezvăluind ce se întâmplă, dar și stabilind tonul filmului. Rare sunt filmele de gen care să reușească un aspect minimalist, declanșând în același timp o reacție atât de puternică din partea publicului, atât emoțional, cât și fizic. „Am vrut să împing „horror-fantasia” până la punctul culminant”, susține Philippot atunci când descrie experiența sa cu norul de acid.
Dată atmosfera generală a filmului, raportul 4:3 (pe care Philippot îl descrie poetic drept „formatul anxios”) prinde instantaneu publicul. Efectul său claustrofobic potențează narațiunea și ajută instantaneu publicul să înțeleagă panica și disperarea personajelor – ceea ce, la rândul său, declanșează o reacție fizică, neliniștindu-ne în scaunele noastre. Adăugarea acestui strat emoțional, al părinților care își protejează copilul cu orice preț, adâncește cu adevărat implicarea publicului în film, făcându-ne să ne simțim aproape ca și cum am fi chiar acolo, luptând pentru supraviețuire alături de ei.
Narațiunea de cursă contra cronometru/moarte este bine stabilită în lumea cinematografiei, dar Philippot contrazice tradiția și face o alegere surprinzătoare la montaj. O cursă necesită, de obicei, un ritm rapid, dar aici acesta este mai degrabă întins. Durata de 18 minute plasează filmul pe partea lungă, totuși am fost surprins de modul în care Philippot și-a conturat povestea și cât de bine servește narațiunii.
În niciun moment filmul nu se prelungește și nu devine prea greu de gestionat. Ritmul dă o senzație mai realistă scenelor pe măsură ce acestea se desfășoară, permițând o mai puternică atingere emoțională. Cu Philippot sincronizând perfect maximele și minimele poveștii sale, permițând publicului său să le aprecieze și să le trăiască, înainte de a răsufla ușurat pe măsură ce situația escaladează din nou.
Acid a avut un parcurs de festival pe cinste. Prezentat în premieră la Clermont-Ferrand, a avut premiera în SUA la Palm Springs ShortFest în 2018, înainte de a fi selectat la ediția din 2019 a Sundance. De asemenea, a fost preselectat pentru premiul César în Franța. Debutul în lungmetraj al lui Philippot, The Swarm, a fost programat să aibă premiera la Cannes 2020, fiind selectat în cadrul Săptămânii criticii.
.