Înțelegerea abuzului
Oamenii au dificultăți în a înțelege motivele persoanelor care sunt implicate în abuz. De ce aleg oamenii să abuzeze de alte persoane este o întrebare frecventă. De ce oamenii (adulți) care sunt abuzați aleg să rămână în relații abuzive este o alta. Niciuna dintre aceste întrebări nu are răspunsuri ușoare și chiar și cea mai puternică încercare de a vă educa cu privire la motivele pentru care oamenii ar putea face aceste alegeri aparent iraționale nu va duce la o înțelegere completă. Situațiile de abuz trebuie să fie trăite și experimentate înainte ca logica lor internă să aibă vreun sens. Cu toate acestea, putem încerca să facem tot ce ne stă în putință pentru a înțelege.
De ce abuzează oamenii?
Prima întrebare, „De ce abuzează oamenii de alți oameni?”, are răspunsuri multiple. Unii abuzatori au învățat să abuzeze de la părinții lor. Istoria lor timpurie a constat în faptul că au primit ei înșiși abuzuri și/sau au văzut cum alții au fost abuzați (un părinte îl abuza pe celălalt sau pe fratele lor, etc.). În consecință, abuzul este condiția normală a vieții pentru aceste persoane. Aceste persoane au internalizat o dinamică relațională particulară, și anume rolurile complementare de „abuzator” și „victimă”. Aceștia cunosc și înțeleg pe deplin teroarea de a fi victima neajutorată din propria lor experiență din copilărie. Opusul de a fi o victimă nu este pur și simplu să optezi pentru a nu fi abuzat; este, în schimb, să fii abuziv. Având posibilitatea de a alege între a fi victima scăpată de sub control sau abuzatorul sub control, unele dintre aceste persoane cresc și preferă rolul de abuzator. Pe măsură ce devin adulți, ei pur și simplu întorc această dinamică a relației și încep să acționeze partea „abuzatoare” a dinamicii relaționale pe care au învățat-o. Alegând să fie agresorul și abuzatorul, ei pot avea primul sentiment de a prelua controlul asupra propriului destin și de a nu mai fi la mila celorlalți. Faptul că îi rănesc pe ceilalți în acest proces poate trece neobservat sau apare doar ca o parte slabă a conștiinței lor.
Comportamentul abuziv poate rezulta, de asemenea, din probleme sau tulburări de sănătate mintală. De exemplu, o persoană cu probleme de gestionare a furiei, un diagnostic de tulburare explozivă intermitentă sau o problemă cu alcoolul sau drogurile poate scăpa cu ușurință de sub control în timpul certurilor (de exemplu, pentru că este ceva în neregulă cu capacitatea lor de a se inhiba la nivel cerebral) și să lovească verbal sau fizic partenerii și persoanele aflate în întreținere.
Încă alte persoane care abuzează ajung să abuzeze pentru că au un deficit de empatie, fie din cauza unui fel de leziuni cerebrale, fie pentru că au fost ei înșiși atât de abuzați în copilărie încât abilitățile lor empatice înnăscute nu s-au dezvoltat niciodată corespunzător. Astfel de abuzatori nu pot sau nu vor să se raporteze la alți oameni ca oameni, alegând în schimb să îi trateze ca pe niște obiecte. De fapt, ei confundă oamenii cu lucruri. Ei îi tratează pe oameni ca și cum ar fi acolo doar pentru confortul lor și nu au altfel o viață independentă și importantă. Abuzatorii care tratează oamenii în acest mod sunt foarte probabil bolnavi din punct de vedere psihologic și, posibil, și din punct de vedere medical. Ei pot avea o tulburare de personalitate antisocială (sociopatică, psihopatică) sau narcisistă și pot avea probleme de control al furiei sau al impulsurilor și probleme de abuz de substanțe pe lângă acestea! Astfel de persoane pot să abuzeze din cauza beneficiilor pe care le primesc în urma acestei acțiuni, de exemplu, gratificarea sexuală sau financiară, sau simpla atracție a puterii asupra vieții altor persoane. Gândiți-vă la orice dictator care vă vine în minte și veți avea personificarea acestui tip de individ (Saddam Hussain pare să se potrivească bine și vă vine ușor în minte). Personajul Tony Soprano din serialul de televiziune HBO, „The Sopranos”, este, de asemenea, un bun exemplu al acestui tip. Ceea ce face ca personajul lui Tony să fie atât de interesant de urmărit este faptul că el este conștient de tendința sa către sociopatia narcisistă și luptă împotriva acesteia uneori cu rate variabile de succes.
.