Definiția sărăciei absolute

SCRISĂ DE PAUL BOYCE | Actualizat 22 septembrie 2020

Ce este sărăcia absolută

Sărăcia absolută este starea prin care un individ nu-și poate satisface nevoile imediate. Cu alte cuvinte, nu este în măsură să obțină nevoile de bază, cum ar fi adăpost, apă, hrană și căldură. Ea contrastează cu sărăcia relativă, care este situația în care indivizii sunt săraci în comparație cu alți membri ai societății.

Banca Mondială folosește sărăcia absolută ca definiție implicită a „sărăciei”. Acest lucru este pentru a distinge o măsură uniformă a sărăciei în întreaga lume și pentru a identifica cazurile grave de sărăcie. De exemplu, cineva din SUA ar trebui să câștige mai puțin de 13.000 de dolari pe an pentru a se încadra în sărăcie relativă. Cu toate acestea, acest lucru înseamnă 35 de dolari pe zi, cu mult peste pragul de 1,90 dolari pe care Banca Mondială îl stabilește pentru a defini sărăcia absolută.

Terminologia sărăciei absolute acoperă doar nevoile de bază. Putem auzi adesea că sărăcia a atins un nivel record sau că sărăcia este în creștere. Cu toate acestea, acest lucru se referă adesea la sărăcia relativă, care se bazează pe nivelurile medii de venit ale unei națiuni. În schimb, sărăcia absolută se referă la absența oricăror nevoi umane, cum ar fi hrana sau apa – gândiți-vă, de exemplu, la Africa Subsahariană.

Cauzele sărăciei absolute

Când vorbim de sărăcie absolută, o putem asocia cu persoanele subnutrite din națiunile lumii a treia, cum ar fi Sudanul. Acest lucru este foarte diferit de sărăcia relativă pe care o vedem în națiunile dezvoltate, cum ar fi SUA, unde cei săraci au totuși acces la hrană, apă și adăpost. Ca atare, cauzele sunt foarte diferite și, în general, se aplică națiunilor mai sărace care au o absență de investiții și infrastructură.

1. Accesul inadecvat

Accesul inadecvat este deosebit de răspândit în națiunile din prima lume și din țările în curs de dezvoltare. Pur și simplu, este dificil să găsești hrană, apă sau adăpost. Acest lucru îi afectează în mod disproporționat pe cei care locuiesc în zonele rurale. Aceștia trăiesc departe de civilizație, deci se confruntă cu provocări mai mari pentru a-și satisface nevoile de bază.

2. Disponibilitatea locurilor de muncă

În lumea dezvoltată, statul bunăstării a împiedicat în mare măsură ca lipsa locurilor de muncă disponibile să provoace sărăcie absolută, chiar dacă dacă aceasta poate duce la sărăcie relativă.

Acestea fiind spuse, multe țări din Africa și din restul lumii în curs de dezvoltare s-au confruntat cu ani de colonialism și jaf. Fără drepturi de proprietate privată, multe dintre resurse au fost epuizate. Întreprinderile sunt puține și rare, iar investițiile străine sunt descurajate de regimurile corupte. Acest lucru limitează cantitatea de creare de locuri de muncă, ceea ce înseamnă că indivizii trebuie să se bazeze doar pe ei înșiși pentru a-și asigura nevoile de bază.

3. Progrese inadecvate în agricultură

O parte din cazul sărăciei absolute este pur și simplu lipsa de progrese în agricultură. Dacă ne uităm la națiunile dezvoltate de astăzi, dezvoltarea lor provine din astfel de progrese care au permis lucrătorilor să se îndepărteze de viața de subzistență. În schimb, a existat mai mult decât suficientă hrană pentru toată lumea, permițând lucrătorilor să producă alte bunuri și servicii în cadrul economiei.

Pe măsură ce producția agricultorilor crește, a existat prea multă concurență și ofertă și nu suficientă cerere. Populația națiunii era bine aprovizionată, ceea ce i-a scos pe fermieri de pe piață. Cu toate acestea, a creat noi căi de angajare, deoarece nevoile de bază au fost satisfăcute, iar muncitorii au fost eliberați de la munca la fermă.

4. Mișcarea industriei

Pe măsură ce industriile vin și pleacă, la fel se întâmplă și cu locurile de muncă pe care le creează. Ne-am îndreptat acum spre o societate post-industrializată, în care ne bazăm mai degrabă pe servicii decât pe producție și manufactură. Ca urmare, am văzut orașe și localități care se bazau pe astfel de industrii să fie distruse din punct de vedere economic.

Fabricile s-au închis, iar industria s-a mutat spre servicii și spre zona metropolitană. Cei care au rămas în urmă și-au creat o viață în jurul abilităților și expertizei lor în industrii precum cea prelucrătoare. Noua realitate este că, în consecință, milioane de oameni au rămas fără loc de muncă.

Pentru mulți, este incredibil de dificil să se mute acolo unde locurile de muncă sunt mai abundente, în special la vârste înaintate. În multe cazuri, vedem oameni care trăiesc în sărăcie absolută din cauza lipsei locurilor de muncă. Neputând sau nedorind să se mute, aceștia sunt lăsați să se confrunte cu o existență cu o economie locală fără suflet.

5. Conflictul

Războiul a fost, din punct de vedere istoric, una dintre principalele cauze ale sărăciei absolute. Acesta distruge capitalul, comerțul, investițiile și lanțurile de aprovizionare. Dacă ne uităm la cel de-al Doilea Război Mondial, acesta a fost cel mai costisitor război din istorie. Milioane de oameni au murit de foame, în special rușii în asediul Leningradului.

6. Educație precară

O națiune care este slab educată nu știe să citească sau să scrie, astfel încât comunicarea devine cu atât mai dificilă. Chiar și în națiuni bine educate, cum ar fi SUA, peste 4% din populație nu știe să citească sau să scrie.

Fără astfel de competențe de bază, este practic imposibil să găsești un loc de muncă într-o națiune dezvoltată. Chiar și într-o națiune în curs de dezvoltare, cum ar fi India, necesitatea de a citi și de a scrie poate fi diferența dintre sărăcia absolută sau o viață confortabilă.

Raportul UNESCO se alătură unui număr de alte studii care au evidențiat legătura dintre educație și sărăcie, dar care este logica din spatele acestui lucru?

O educație nu înseamnă neapărat doar cititul și scrisul; deși este o parte importantă. Este vorba, de asemenea, despre a învăța idei noi și tehnici care pot ajuta în viața de zi cu zi. Ca atare, o educație poate ajuta în mod specific cu anumite abilități. De exemplu, geografia și științele pot ajuta la agricultură. Sau, pot învăța în mod specific despre tehnicile agricole – ajută populația unei națiuni să devină mai productivă și mai eficientă.

7. Lipsa infrastructurii

Fără drumuri, spitale, căi ferate și altele asemenea, valoarea producției unei persoane poate fi afectată în mod semnificativ. De exemplu, un fermier poate fi capabil să producă mult peste consumul propriu.

În plus, lipsa școlilor înseamnă că abilitatea de a educa populația este redusă. După cum s-a discutat anterior, s-a dovedit că lipsa educației este corelată cu niveluri mai scăzute de sărăcie. Celor care nu știu să citească și să scrie le este mai greu să capteze și să transmită informații și cunoștințe, ceea ce frânează progresul economic.

8. Sănătatea mintală

Problemele de sănătate mintală pot fi atribuite unei mari părți a sărăciei atât în lumea dezvoltată, dar și în lumea în curs de dezvoltare. Acestea pot avea un impact asupra capacității de muncă a unei persoane mai mult decât altele, cu grade diferite de gravitate. De exemplu, poate avea un impact asupra capacității unei persoane de a întreprinde sarcini de zi cu zi, prezentând astfel nevoia de a se baza pe alții.

Fără ajutorul potrivit, mulți sunt lăsați să se descurce cu greu. Aceștia pot fi incapabili să îndeplinească standardele de lucru cerute sau chiar să se ridice din pat dimineața. Ca urmare, aceasta poate duce la o viață fără un loc de muncă – creând un risc mai mare de a cădea în sărăcie absolută.

Exemple de sărăcie absolută

Persoane fără adăpost

Dintr-un motiv sau altul, atât cei din țările dezvoltate, cât și cei din țările în curs de dezvoltare ajung să nu aibă un adăpost. În general, cele mai invocate motive sunt problemele de sănătate mintală și abuzul de droguri sau o combinație a acestora. Oricum ar fi, cei care nu au adăpost sunt inevitabil mai predispuși să sufere de sărăcie absolută.

Persoanele fără adăpost sunt extrem de vulnerabile, în special din cauza prevalenței dificultăților de sănătate mintală. De exemplu, statisticile din Marea Britanie arată că bolile de sănătate mintală în rândul persoanelor fără adăpost ajung până la 80 la sută.

Atunci când indivizii au dificultăți în activitățile zilnice ale vieții, ei pot fi incapabili să se ridice din pat sau chiar să se hrănească singuri. Ceea ce vedem ca rezultat este incapacitatea de a munci și, în consecință, un declin în sărăcie absolută.

Handicapați

Un handicap poate varia de la grav debilitant la ușor, fiecare cu un impact diferit asupra capacității unui individ de a munci sau de a găsi un loc de muncă. La extrem, o persoană care și-a pierdut brațele și picioarele se confruntă cu o sarcină aproape imposibilă de a găsi un loc de muncă.

În al doilea rând, aceștia se pot confrunta cu discriminare. Firmele trebuie să ia măsurile necesare pentru a se ocupa de persoanele cu handicap, ceea ce poate impune costuri suplimentare. Observăm, de asemenea, un nivel de stigmatizare care pune sub semnul întrebării productivitatea lor.

Toate acestea îngreunează obținerea unui loc de muncă de către persoanele cu dizabilități. La rândul său, acest lucru are un impact negativ asupra șanselor lor de a cădea în sărăcie absolută.

Sudanul de Sud

Sudanul de Sud are una dintre cele mai mari rate de sărăcie absolută din lume, de aproximativ 80 %.

Motivul fiind războaiele constante cu care s-a confruntat națiunea; atât civile, cât și regionale.

S-a confruntat cu distrugeri constante de-a lungul mai multor decenii, ceea ce a distrus în mod inevitabil capitalul existent pe care îl avea țara. Oamenii sunt nevoiți să trăiască cu teama pentru viața lor, cu alimente, drumuri și apă tăiate pentru mulți.

Sărăcie absolută vs. sărăcie relativă

Sărăcia absolută se referă la o situație prin care individul este incapabil să își satisfacă nevoile de bază, cum ar fi hrana și apa. Banca Mondială cuantifică această situație folosind un prag de 1,90 dolari pe zi. Acesta este calculat folosind paritatea puterii de cumpărare.

Cu alte cuvinte, este ajustat în funcție de costurile locale. Așadar, un Big Mac în Indonezia va fi mult mai ieftin decât cel din SUA. Prin urmare, se calculează rata de schimb între valute, precum și diferențele în ceea ce privește costul mediu al vieții.

În schimb, sărăcia relativă este, în general, definită ca fiind de 60 la sută din venitul median sau mediu. Cu alte cuvinte, se analizează pur și simplu venitul relativ în comparație cu restul națiunii.

Prin urmare, principala diferență poate fi văzută ca o nevoie biologică și existențială în sărăcia absolută, în comparație cu venitul financiar relativ față de alții în sărăcia relativă.