Originea etimologică a termenului diuretic este primul lucru pe care îl vom cunoaște pentru a-i descoperi sensul. În acest caz, putem stabili că provine din limba greacă, mai exact de la „diuretikós”, care va trece mai târziu în latină sub numele de „diureticus”.
Un diuretic este cel care mărește eliminarea urinei.
Avem în vedere că urina este lichidul gălbui secretat de rinichi și stocat în vezica urinară până când este expulzat din organism prin uretră. Odată cu excreția de urină, diverse toxine și alte elemente sunt evacuate din organism, permițând controlul tensiunii arteriale și al electroliților.
Diureticele sunt substanțe care favorizează expulzarea urinei prin încurajarea urinării. În acest fel, ele ajută la reducerea retenției de lichide și la minimizarea hipertensiunii arteriale, de exemplu.
Există diferite clase de diuretice: există diuretice osmotice, diuretice de economisire a potasiului, diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice și diuretice tiazidice, printre altele. Diureticele naturale sunt substanțe de zi cu zi care au capacitatea de a promova urinarea, cum ar fi cafeaua, ananasul, berea și ceaiul.
Stresul, lipsa de exerciții fizice, excesul de greutate și chiar schimbările hormonale pot determina o persoană să aibă retenție de lichide. Din acest motiv, va trebui să optați pentru consumul de alimente diuretice care să faciliteze expulzarea acestor lichide și să evitați situații cum ar fi picioarele și picioarele umflate, de exemplu.
Ananasul și celelalte alimente menționate sunt cunoscute ca diuretice. Cu toate acestea, este important de știut că există și altele care poate nu se încadrează în aceeași grupă, dar care au proprietăți deosebite de eliminare a lichidelor.
Ne referim, de exemplu, la pătrunjel, oțet de mere, fenicul, ridiche și chiar ciuperci.
Persoanele care vor să piardă câteva kilograme recurg, de obicei, la includerea în dieta lor a așa-numitelor alimente diuretice, dar este necesar ca acestea să o facă sub supraveghere medicală pentru a evita consecințele adverse. În mod specific, astfel de diete includ adesea ananas, pepene verde, struguri negri, sparanghel și citrice, cum ar fi portocalele.
Roșiile, anghinarele și țelina sunt, de asemenea, produse foarte sănătoase.
În timp ce diureticele sunt utile în diverse tratamente medicale, ele pot avea și efecte adverse. Acesta este motivul pentru care aportul lor trebuie să fie atent monitorizat de către un medic. Printre posibilele consecințe negative ale diureticelor se numără eliminarea excesivă a sodiului și a potasiului și tulburările metabolice ale glucozei. Diureticele pot provoca hipotensiune, deshidratare și alte tulburări.
Un alt fapt care trebuie luat în considerare este că efectul diureticelor poate fi crescut sau diminuat în funcție de interacțiunile cu alte medicamente. Din acest motiv, pacientul trebuie să-i spună medicului ce medicamente sau suplimente ia.