Originea etimologică a cuvântului sport se găsește în limba latină, mai precis în verbul deportare, care poate fi tradus prin a deporta. Văzând-o astfel este greu de înțeles ce au în comun acest verb și conceptul de care ne ocupăm, totuși, trebuie să spunem că evoluția va determina legătura.
Pentru romani această formă verbală avea două sensuri, pe de o parte cel de a transporta, iar pe de altă parte cel care se referea la sărbătorile triumfale (deportae lauream) în care generalii aduceau un omagiu lui Jupiter și purtau o coroană de lauri.
Bazat pe toate acestea, conceptul de deportare, care era folosit și ca sinonim pentru a scoate ceva, a duce departe,… a evoluat ca ieșirea la țară, a respira aer curat și a face mișcare. Această din urmă expresie se potrivește deja perfect cu sensul pe care îl dăm astăzi termenului de sport.
Practicarea unui sport poate fi realizată din motive de sănătate, de agrement sau profesionale. La urma urmei, un sport este un fel de exercițiu fizic sau un joc care, în dezvoltarea sa, este competitiv și necesită respectarea anumitor norme și reguli.
De exemplu: „În fiecare vineri fac sport dimineața”, „Pediatrul mi-a sugerat ca fiul meu să facă sport pentru a-și îmbunătăți condiția fizică”, „Sportul mișcă milioane de dolari în întreaga lume”.
Abilitatea și răspunsul fizic al sportivului sunt foarte importante pentru rezultatul final al competiției, deși și alți factori sunt de asemenea vitali, cum ar fi echipamentul sau inteligența concurentului. Trebuie subliniat faptul că, dincolo de competiție și de dorința de a câștiga, sportul oferă divertisment pentru cei care îl practică și îl urmăresc.
Deși conceptele de sport și activitate fizică sunt uneori confundate, ele nu sunt sinonime. Activitatea fizică este o simplă practică, în timp ce sportul presupune o competiție care produce întotdeauna un rezultat.
Așa, de exemplu, printre cele mai importante sporturi sau cele cu cei mai mulți adepți din întreaga lume se numără fotbalul, baschetul, tenisul, golful, atletismul…Am putea chiar sublinia că în multe locuri fotbalul este cunoscut ca regele sporturilor pentru că este cel care reușește să stârnească cel mai mult interes.
Deci, se spune adesea în multe publicații de specialitate: Messi este unul dintre marile mituri ale regelui sportului, ale fotbalului, pentru că nimeni ca el nu are capacitatea de a marca goluri și calitatea de a destabiliza apărarea echipei adverse.
Diverse descoperiri arheologice arată că, în anul 4.000 î.Hr, sporturile erau deja practicate în diferite regiuni ale Chinei. În Egiptul Antic, pe de altă parte, se organizau competiții de pescuit, aruncarea suliței, înot și lupte. Sporturile existau și în Persia antică, așa cum era cazul anumitor arte marțiale.
Cu creșterea popularității sporturilor și a numărului de fani care veneau să vadă sportivii jucând, coroborată cu apariția mijloacelor de comunicare în masă, cum ar fi televiziunea și radioul, și cu creșterea timpului pe care oamenii îl puteau dedica petrecerii timpului liber în comparație cu alte epoci, sporturile s-au profesionalizat. Astfel, sportivii au început să primească bani pentru antrenamente și competiții.
Popularitatea sporturilor variază de la o țară la alta. În timp ce în America Latină și Europa, fotbalul este cel mai popular sport, în Statele Unite sunt preferate baseball-ul și fotbalul american.
Sporturile variază în popularitate de la o țară la alta.