Discectomia și fuziunea cervicală anterioară (ACDF)

Discectomia și fuziunea cervicală anterioară (ACDF) este o procedură de fuziune vertebrală frecvent efectuată pentru decompresia măduvei cervicale din cauza proeminențelor discale și a osteofitelor cu proiecție posterioară.

Nu trebuie confundată cu o ACDA (artroplastie de disc cervicală anterioară).

Tehnica

Procedura se realizează prin incizie antero-laterală a gâtului cu abord chirurgical care trece între tubulatura aerodigestivă (trahee, esofag, mușchii faringieni) medial și fascicululul neurovascular carotidian (artera carotidă, vena jugulară internă, nervul vag) lateral 2.

Discul intervertebral este apoi rezecat împreună cu fibrocartilajul care acoperă plăcile vertebrale terminale adiacente (pentru a permite o eventuală fuziune osoasă). Este posibil să se ajungă înapoi până la ligamentul longitudinal posterior, îndepărtând și osteofitele și proeminența discului și extinzându-se lateral pentru a decomprima foraminele de ieșire neurală 1,2.

După ce a avut loc decompresia se introduce un fel de distanțier intercorp (sau „cușcă”) de un anumit tip. Aceasta poate fi sub formă de 1,3:

• os
  • grefă osoasă autogenă (de ex. din creasta iliacă anterioară a pacientului recoltată în același timp cu realizarea fuziunii)
  • grefă osoasă alogenă (de ex. din os iliac sau fibulă cadaverică)
  • grefa osoasă alogenă animală (de ex. bovină sau de vițel)
• sintetică, de obicei împachetată cu autobază spongioasă, matrice osoasă demineralizată sau ceramică
  • plastică
  • metal (de ex.ex. titan sau oțel inoxidabil)
  • ceramică

După aceasta, se introduce de obicei o placă cu șuruburi care trec în corpurile vertebrale deasupra și dedesubtul segmentului operator pentru a asigura o stabilizare suplimentară 1.

Dispozitivele mai noi combină fixarea cu șuruburi și spațierea intercorpului într-un singur dispozitiv, încadrându-se în întregime în spațiul intercorpului fără volumul adăugat al plăcii anterioare 1.

Follow-up

O modalitate obișnuită de urmărire a ACDF este radiografia cervicală laterală pentru a evalua umflarea țesuturilor moi prevertebrale. Un studiu prospectiv din 2017 cu 106 pacienți post-ACDF 4 a măsurat diferența de grosime a țesutului moale anterior la porțiunea mediană a C3 și C6 imediat după operație, la 2 săptămâni, 1 lună, 6 luni și 12 luni după operație față de linia de bază:

• C3: diferență semnificativă până la 1 lună; începând cu a treia lună, diferența nu a fost semnificativă (adică s-a revenit la linia de bază)
  • post-op: 5,10-6,56 mm
  • 2 săptămâni: 2,61-4,07 mm
  • 1 lună: 1,12-2,68 mm
• C6: semnificativ până la 6 luni
  • post-op: 4,01-5,47 mm
  • 2 săptămâni: 2,72-4,18 mm
  • 1 lună: 1,78-3,24 mm
  • 3 luni: 0,98-2,44 mm
  • 6 luni: 0.40-1.86 mm

Complicații

Deși procedura este în general sigură, pot fi întâlnite o serie de complicații, printre care 3:

• complicații intraoperatorii
  • perforație esofagiană
  • deteriorarea arterei carotide sau a venei jugulare interne
• complicații postoperatorii imediate
  • disfagie din cauza plăcii și șuruburilor
  • voce răgușită din cauza afectării nervului laringian recurent
• complicații întârziate
  • degenerare a segmentului adiacent
  • osificare la nivelul adiacent

.