„Au făcut multe pentru noi, dar știau că trebuie să fim o trupă”, spune Michael Hobby, solistul trupei Horses, înghesuit într-o cabină cu colegii săi de trupă la Dive Motel, un refugiu hipster din Nashville, într-o după-amiază ploioasă de luni.
„Noi am ajuns într-un loc și ei au ajuns în același timp într-un loc în care a fost „Nu cred că ne ajutăm unul pe celălalt în acest moment””, spune chitaristul Zach Brown.
Potrivit celor de la Horses, a fost o despărțire rapidă și amabilă (după aceea, au ieșit la un pahar de băutură cu foștii lor șefi), dar cel mai important este că ieșirea le-a oferit ocazia de a se reîntâlni cu producătorul Dave Cobb, care a supervizat materialul crud și curajos care le-a adus primul contract cu Big Machine. Grăbindu-se în studioul RCA Studio A cu Cobb, au tăiat 10 cântece noi live pe podeaua studioului.
Popular pe Rolling Stone
„Eram total independenți în acel moment și nu aveam alte planuri decât să facem un album care să ne reprezinte în cel mai bun mod”, spune Brown. „Nu am vrut să punem pe el o grămadă de chestii care ar fi greu de făcut live sau să încercăm să facem un cântec mai bun punând un instrument oarecare pe el. Doar să o lăsăm să stea pe cont propriu.”
În această primăvară, A Thousand Horses – Hobby, Brown, chitaristul Bill Satcher și basistul Graham DeLoach – va lansa roadele acestor sesiuni, albumul de lungă durată Let the Band Play On, la casa de discuri Elektra Records a lui Cobb, Low Country Sound.
În 36 de minute, LP-ul este o ascultare strânsă și satisfăcătoare, subliniind angajamentul trupei de a tăia grăsimea. Nimic nu pare forțat, se pune accentul pe melodie, iar Hobby își lasă vocea să se exprime mai natural (a dispărut văicăreala uneori constrânsă din trecut). Este sunetul unui grup care nu aleargă după tendințe. Piese precum „Never Liked the Rain”, inspirată de divorțul unui membru al familiei, și balada despre relații toxice „Startin’ Fires” sunt departe de a fi imnuri de petrecere în pădure. Dar A Thousand Horses insistă că o revenire la radio, prin intermediul unor melodii precum optimistul „Livin’ My Best Life” și jonglatul „Broken Heartland”, face parte din planul lor.
„Nu suntem artiștii country tradiționali și nu am fost niciodată”, spune Hobby. „Este ceea ce ne separă și ne face diferiți de toți ceilalți. Vrem să stăm pe picioarele noastre și să ne creăm propriul nostru culoar și propria noastră cale, și să facem înregistrări pe care ne face plăcere să le ascultăm. Cu Dave, partea lui este o lume diferită, dar firul comun a fost acela de a face un disc care să dea lovitura. Iar radioul va face parte din asta.”
Înrudirea grupului cu Cobb, care a devenit producătorul Americana de referință pentru munca sa cu Jason Isbell și Chris Stapleton, datează de acum 10 ani, din Los Angeles, când trupa – încă fără nume – s-a adunat într-un studio din Silver Lake pentru a lucra la cântece, în timp ce se ciupeau de faptul că niște copii din Carolina de Sud și Georgia au ajuns cumva pe tărâmul promis al Californiei. Au părăsit studioul sub numele de A Thousand Horses și au semnat pentru scurt timp cu Interscope înainte de a fi abandonați. Big Machine’s Republic Nashville i-a preluat în cele din urmă.
Pentru Let the Band Play On, The Horses au sperat să se folosească de vechea magie „us-against-the-world” pe care au evocat-o cu Cobb.
„Am parcurs cu adevărat un cerc complet în acest moment. Ne-am întors la elementele de bază. Aveam cântece în care credeam cu adevărat, l-am sunat pe Dave și ne-am dus la Hooters”, spune Brown.
„La Hooters”, râde Hobby, „am decis să facem un album.”
Titlul albumului vine de la ceva ce Hobby a improvizat la sfârșitul înregistrării piesei „Drinkin’ Song”. În timp ce grupul se pierdea într-un blocaj prelungit, el a strigat: „Lăsați trupa să cânte mai departe!”
„Acea singură afirmație a încapsulat sentimentul discului”, spune Satcher.
Adăugă DeLoach, „Este declarația noastră de misiune.”
În timp ce întreaga trupă a scris „Drinkin’ Song”, Hobby și Satcher au colaborat la cea mai mare parte a pieselor de pe album cu autori precum Kendell Marvel, Lee Thomas Miller și Jonathan Singleton. „Broken Heartland”, scrisă împreună cu Singleton și cu regretatul Andrew Dorff, a fost un cântec mai vechi pe care Hobby și Satcher și-l trimiteau unul altuia, încrezători că merită să fie finalizat într-o zi.
„‘Broken Heartland’ este un loc în care am fost cu toții”, spune Hobby, „unde există un bar acolo unde te așteaptă să vii.”
„Și să te simți cel mai trist și mai singur”, adaugă Brown, încheind gândul.
După ce și-au petrecut cea mai mare parte a carierei la Republic Nashville alături de artiști de succes de pe radiourile country precum Florida Georgia Line și The Band Perry, A Thousand Horses se regăsesc acum pe un imprint care lansează albume ale unor interpreți mai rootsy: Brandi Carlile, Brent Cobb și Anderson East, printre ei. Dincolo de obiectivele radiourilor country, asocierea ar putea pune trupa în fața unui public diferit. Au fost deja programați pentru a cânta la eclecticul Shaky Boots Festival din Atlanta în această vară, pe un afiș care îi include pe Carlile, John Prine, Tanya Tucker, Colter Wall și colegii country-rockeri Whiskey Myers.
„Ne simțim foarte bine să fim în compania în care ne aflăm la casa noastră de discuri”, spune Brown. „Este un loc grozav.”
Membrii trupei sunt cu toții de acord, dar Hobby, așa cum a făcut și cu titlul albumului, nu se poate abține să nu reducă la minimum atracția on-the-nose a albumului Let the Band Play On.
„Suntem o trupă de country rock & roll”, spune el cu subiect și predicat. „Dacă sunteți un fan al acestui tip de muzică, probabil că o să vă placă.”
.