Educație pentru pacienți

Pietre urinare

Care sunt părțile sistemului urinar?

Sistemul urinar este format din rinichi, uretere, vezică urinară și uretră.

Care sunt funcțiile fiecărei părți?

Funcția fiecărei părți este:

• Rebnii formează urina.
• Ureterele transportă urina de la rinichi la vezica urinară.
• Vezica urinară este o structură asemănătoare unui sac care stochează temporar urina.
• Uretra este o structură tubulară care transportă urina din vezica urinară spre exterior.

Ce sunt calculii urinari și cum se formează aceștia?

Pietrele urinare sunt pietrele care apar în tractul urinar. Pietrele pot apărea atunci când urina devine foarte concentrată cu substanțe precum calciu, oxalat și fosfor. O piatră poate rămâne în rinichi sau se poate deplasa în josul tractului urinar. Pietrele la rinichi variază în funcție de dimensiune. O piatră mică poate trece de la sine, provocând puțină sau deloc durere. În timp ce o piatră mai mare poate rămâne blocată de-a lungul tractului urinar și poate bloca fluxul de urină, provocând durere severă sau sângerare.

Care este incidența pietrelor la rinichi?

Prevalența pe parcursul vieții a bolii pietrelor la rinichi este estimată la 1% până la 15%, variind în funcție de vârstă, sex, rasă și localizare geografică. Se estimează că, bărbații au o probabilitate de trei ori mai mare de a fi afectați decât femeile.

Unde sunt localizate pietrele?

Pietrele pot fi prezente oriunde de-a lungul tractului urinar, începând de la rinichi până la vezica urinară și uretră, dar ele sunt frecvent localizate în rinichi și ureter.

Ce tipuri de calculi urinari sunt frecvent întâlnite?

Diferitele tipuri de calculi urinari sunt următoarele:

Calculii de calciu sunt cel mai frecvent tip de calculi renali. În acest sens, pietrele de oxalat de calciu sunt mai frecvente și sunt cauzate de o excreție mare de calciu și oxalat în urină.

Celălalt tip de calcul frecvent întâlnit sunt pietrele de acid uric. O dietă bogată în purine, substanțe care se găsesc în proteinele animale, cum ar fi carnea, peștele și crustaceele, poate crește acidul uric în urină, care se depune și formează o piatră de unul singur sau împreună cu calciul.

Un alt tip de piatră observată doar în timpul infecției tractului urinar este denumită piatră de struvită și este mai frecvent întâlnită la femei. Acest tip de calcul este cauzat de bacteriile care scindă ureea, cum ar fi Proteus mirabilis. Această bacterie produce enzima urează care va descompune ureea în amoniac și va favoriza apariția calculului de struvită. Păstrarea fără infecții poate preveni formarea calculilor de struvită.

Calculul de calciu Calculul de acid uric Calculul de struvită Calculii de struvită

Care sunt cauzele și factorii de risc?

Câțiva factori cresc riscul de apariție a pietrelor la rinichi.

• Vârsta: Incidența maximă a bolii pietrelor este în deceniile patru-șase de viață.
• Gender: Mai frecvent la bărbații adulți decât la femei.
• Geografie: Prevalența bolii pietrelor este mai mare în climatele calde sau uscate, cum ar fi munții, deșerturile sau zonele tropicale.
• Condiție climatică: Incidența cea mai mare se observă în lunile de vară.
• Apă: Un aport scăzut de lichide este direct asociat cu formarea calculilor renali.
• Indexul de masă corporală (IMC) și greutatea: Riscul de apariție a calculilor este direct legat de greutate și IMC.

Care sunt simptomele pietrelor la rinichi?

Pacienții cu boala pietrelor la rinichi se prezintă, de obicei, cu apariția bruscă a durerii lombare descrisă drept colică renală. Această durere se răspândește în zona inghinală și genitală. Adesea, durerea este severă.

Alte simptome pot include greață și vărsături. Uneori poate apărea sânge în urină, ceea ce se numește hematurie. Frecvența urinării crește și, de asemenea, există durere sau senzație de arsură în timpul urinării.

Cum se diagnostichează calculii urinari?

Medicul va diagnostica calculii urinari prin următoarele mijloace:

• Anamneza medicală

Medicul va întreba despre simptomele prezente, istoricul pietrelor la rinichi din trecut, istoricul familial de pietre la rinichi și istoricul afecțiunilor medicale din trecut.

• Examen fizic

Medicul va face următoarea examinare.

o Examen abdominal

o Atingerea ușoară a regiunii renale.

o Febra poate indica o infecție a tractului urinar

• Teste de laborator

Urinaliza se face pentru a detecta prezența sângelui (hematurie) și a bacteriilor (bacteriurie) în urină. Alte teste includ analize de sânge care evaluează funcția renală.

• Teste imagistice

Testul imagistic frecvent efectuat este radiografia regiunii abdominale. Celelalte teste includ ultrasonografia și tomografia computerizată. Medicul poate sfătui un test de pielografie intravenoasă (IVP) în care se injectează colorant în vasul de sânge pentru o mai bună vizualizare a sistemului urinar și ajută la evaluarea funcției renale.

La unii pacienți, calculul este detectat accidental atunci când pacienții merg la control în alt scop.

Care sunt diferitele opțiuni de tratament?

Tratamentul calculilor urinari depinde de mărimea, locul și tipul calculului. Pietrele mici trec de obicei prin tractul urinar fără tratament. Cu toate acestea, piatra mai mare sau cea care blochează fluxul de urină și provoacă dureri mari poate necesita un tratament mai urgent.

Opțiunile de tratament sunt următoarele:

1. Terapia conservatoare:

Aceasta este modalitatea de tratament este folosită pentru calculi cu dimensiuni mai mici de 4 mm.

Înseamnă:

Recomandări de lichide

(de ex. pahar de apă, suc de lămâie, suc de portocale)

• Beți multă apă (10-12 pahare/2,5 până la 3 litri) pe zi.
• Beți chiar mai multă dacă locuiți într-un climat cald sau dacă faceți multe exerciții fizice. Acest lucru vă va ajuta să echilibrați pierderea de lichide.
• Băuturați în mod egal pe parcursul zilei.
• Sucurile de lămâie și de portocale pot fi de ajutor, deoarece furnizează o cantitate mare de acid citric, care este un inhibitor al formării calculilor.

Modificări dietetice

Aveți o dietă echilibrată și variată.

Alimente recomandate:

• Fructe &Legume

Mâncați multe fructe și legume. (de exemplu, pepene galben, conopidă)

• Asigurați-vă că dieta dvs. conține o cantitate suficientă de calciu (aproximativ 1.000 mg pe zi). (de exemplu, lapte, iaurt, brânză)

• Consumați mai multe alimente care au un conținut scăzut de oxalați.

(de ex. ouă, linte, mere decojite, conopidă, dovleac etc.)

Alimente care trebuie restricționate:

• Reduceți cantitatea de sare din alimentația dumneavoastră

(de ex.ex. supe/legume la conservă, gustări sărate, gustări sărate, sare adăugată, condimente etc.)

• Un aport ridicat de sare crește calciul urinar și scade citratul urinar, ceea ce este asociat cu un risc crescut de calculi.

• Restrângeți alimentele care conțin oxalat în exces

(de exemplu, sfecla roșie, cartofii dulci, nucile, ciocolata neagră, coca, spanacul, ceaiul negru, rubarba etc.)

• Excesul de oxalat crește riscul de formare a calculilor urinari.

• Limitați consumul de proteine animale

(de ex. sardine, carne de organe (cum ar fi creier, ficat, rinichi), turtă dulce, carne de oaie, carne de vită, carne de porc și carne roșie.)

Modificări ale stilului de viață

• Menținerea unei greutăți sănătoase

• Adoptarea unui stil de viață sănătos

2. Intervenția chirurgicală

Pentru calculii mai mari de obicei este necesară intervenția chirurgicală. Opțiunile de tratament includ:

a) Litotripsie extracorporeală cu unde de șoc (ESWL)

• Această tehnică este preferată pentru calculi renali mai mici de 2 cm și pentru calculi ureterali mai mari de 10 mm în dimensiune.
• În aceasta, undele de șoc sunt focalizate pe calculi și aceștia sunt fragmentați.
• Fragmentele de calcul ulterior sunt trecute prin urină.

b) Nefrolitotomie percutanată (PCNL)

• Această procedură este preferată pentru calculi renali cu dimensiuni mai mari de 2-3 cm.
• În acest caz, un instrument numit nefroscop este trecut prin piele în rinichi, iar calculul este fragmentat și îndepărtat.

c) Ureteroscopia (URS)

• Un instrument numit ureteroscop este trecut prin uretra și vezica urinară și în ureter.
• Această tehnică este preferată pentru calculi ureterici cu dimensiuni mai mari de 10 mm.
• Cei mici sunt îndepărtați, iar cei mari sunt fragmentați. Fragmentele sunt apoi îndepărtate prin endoscop și unele fragmente mai mici trec prin urină.

3. Terapie medicală

Există medicamente eficiente disponibile pentru expulzarea pietrelor mici în ureter și pentru prevenirea reapariției pietrelor.

Riscul de recidivă a calculilor este foarte mare și s-a constatat că, 50% dintre pacienți experimentează o recidivă în decurs de 10 ani de la episodul inițial de calcul.

Alte măsuri care ajută la prevenirea recidivei pietrelor includ creșterea aportului de lichide, modificări ale dietei și ale stilului de viață, așa cum s-a menționat anterior.

.