Cu toții ne gândim la noi înșine ca având diverse nevoi – nevoia de hrană, de exemplu, sau nevoia de companie – care ne influențează alegerile și comportamentele. Această idee stă, de asemenea, la baza unor teorii ale motivației. În 1943, Abraham Maslow a propus o ierarhie a nevoilor care acoperă spectrul motivațiilor, de la cele biologice, la cele individuale și la cele sociale.
Teoria lui Maslow definește motivația ca fiind procesul de satisfacere a anumitor nevoi care sunt necesare pentru dezvoltarea pe termen lung. Potrivit lui Maslow, o nevoie este o stare sau un sentiment relativ durabil care necesită ușurare sau satisfacere și tinde să influențeze acțiunea pe termen lung. Unele nevoi (cum ar fi foamea) pot scădea atunci când sunt satisfăcute, în timp ce altele (cum ar fi curiozitatea) nu pot scădea.
Hierarhia lui Maslow
Teoria lui Maslow se bazează pe o premisă simplă: ființele umane au nevoi care sunt clasificate ierarhic. Există unele nevoi care sunt de bază pentru toate ființele umane, iar în absența lor, nimic altceva nu mai contează. Suntem conduși de aceste nevoi până când ele sunt satisfăcute. După ce ne satisfacem nevoile de bază, acestea nu mai servesc drept motivatori și putem începe să ne satisfacem nevoile de ordin superior.
Maslow a organizat nevoile umane într-o piramidă care include (de la nivelul cel mai de jos la cel mai înalt) nevoile fiziologice, de siguranță, de dragoste/apartenență, de stimă și de realizare de sine. Potrivit lui Maslow, cineva trebuie să satisfacă nevoile de nivel inferior înainte de a aborda nevoile care apar mai sus în piramidă. De exemplu, dacă cineva este înfometat, este destul de puțin probabil ca el să petreacă mult timp, sau chiar deloc, întrebându-se dacă ceilalți oameni cred că este o persoană bună. În schimb, toate energiile sale sunt orientate spre găsirea a ceva de mâncare.
Hierarhia nevoilor lui Maslow
În ierarhia nevoilor lui Maslow, nivelurile superioare de nevoi pot fi urmărite doar atunci când nivelurile inferioare sunt satisfăcute.
Nevoile fiziologice
Cele mai de bază dintre nevoile lui Maslow sunt nevoile fiziologice, cum ar fi nevoia de aer, hrană și apă. Atunci când vă este foarte foame, de exemplu, tot comportamentul dumneavoastră poate fi motivat de nevoia de a găsi hrană. Odată ce ați mâncat, căutarea hranei încetează, iar nevoia de hrană nu vă mai motivează.
Nevoi de siguranță
După ce nevoile fiziologice sunt satisfăcute, oamenii tind să devină preocupați de nevoile de siguranță. Sunt ei în siguranță în fața pericolului, a durerii sau a unui viitor incert? În acest stadiu, ei vor fi motivați să își orienteze comportamentul spre obținerea de adăpost și protecție pentru a satisface această nevoie.
Nevoi de iubire/apartenență
După ce nevoile de siguranță au fost satisfăcute, nevoile sociale de iubire/apartenență devin importante. Aceasta poate include nevoia de a crea legături cu alte ființe umane, nevoia de a fi iubit și nevoia de a forma legături de durată. Faptul de a nu avea atașamente poate afecta negativ sănătatea și bunăstarea; ca urmare, oamenii sunt motivați să își găsească prieteni și parteneri romantici.
Nevoi de stimă
După ce nevoile de dragoste și apartenență au fost satisfăcute, nevoile de stimă devin mai importante. Nevoile de stimă se referă la dorința de a fi respectat de semeni, de a se simți important și de a fi apreciat. Oamenii vor căuta adesea modalități de a obține un sentiment de măiestrie și pot căuta validare și laudă din partea celorlalți pentru a satisface aceste nevoi.
Actualizarea de sine
La cel mai înalt nivel al ierarhiei, atenția se îndreaptă către nevoia de autoactualizare,care este o nevoie care echivalează în esență cu atingerea potențialului deplin al cuiva. Acest lucru poate fi văzut în dobândirea de noi abilități, în asumarea de noi provocări și în comportamentul care vă va ajuta să vă atingeți obiectivele de viață. Potrivit lui Maslow și a altor teoreticieni umaniști, autoactualizarea reflectă accentul umanist pus pe aspectele pozitive ale naturii umane. Maslow a sugerat că acesta este un proces continuu, care durează toată viața și că doar un procent mic de oameni ating efectiv o stare de autoactualizare.
.