Deși aceste două cuvinte sunt folosite fără deosebire, fără discrepanță, există o mare diferență între a auzi și a asculta care determină marea greșeală făcută în folosirea lor inconștientă.
Puteți auzi fără să ascultați, dar niciodată invers.
În acest articol veți găsi:
Ce este auzul?
A auzi înseamnă a percepe sunetele prin intermediul simțului auditiv, fără a înțelege în mod inevitabil ceea ce se aude. Auzul pune în funcțiune sistemul auditiv.
Oamenii pot auzi cuvinte, sunete, voci, zgomote, etc.
Ce este auzul?
A asculta înseamnă a avea și alte simțuri activate atunci când auzi, pentru a înțelege ceea ce se aude. Ascultarea pune în joc unele funcții cognitive, cum ar fi atenția, gândirea, amintirea și raționamentul, care pun la lucru creierul și sistemul nervos.
Oamenii pot asculta mesaje, semnale, muzică etc.
Diferențe între auz și ascultare
În definițiile de mai sus se poate observa diferența de bază între acești termeni, însă există și alte diferențe între auz și ascultare pe care le prezint mai jos în funcție de diferite aspecte esențiale.
Concept
Audierea: Unul dintre simțuri, este capacitatea de a detecta vibrațiile prin intermediul organului auditiv, care sunt apreciate ca sunete. Vibrațiile sunt detectate de urechi, apoi sunt transformate în impulsuri nervoase și trimise la creier. Auzul apare chiar și atunci când persoana doarme, deoarece urechea percepe sunetele și continuă să le transmită creierului.
Ascultarea: O tehnică de comunicare care necesită atenția ascultătorului, încât persoana nu numai că aude, dar prin atenție poate înțelege, analiza mesajul și, în unele cazuri, poate da un răspuns. Adică ceea ce se numește feedback-ul informației.
Organe implicate
Audiția: Auzul activează doar sistemul auditiv, Pentru a auzi este suficient să ai un auz sănătos.
Ascultarea: Ascultarea activează sistemul auditiv, creierul, sistemul nervos. Pentru a auzi este nevoie de mai mult decât o ureche sănătoasă, este nevoie de concentrare, în unele cazuri este nevoie de un efort suplimentar pentru a înțelege.
Ca acțiune
Auditul: Este un act involuntar. Este un fenomen fiziologic, care ține de domeniul senzațiilor. Simțul auditiv permite perceperea sunetelor într-o măsură mai mare sau mai mică. Ascultarea este un act pasiv.
Ascultarea: Constituie un act voluntar și implică intenționalitate. Este un fenomen interpretativ dobândit, cu abilitatea de a fi atent, de a percepe și de a interpreta un mesaj de la orice interlocutor prin intermediul cuvintelor, al tonului vocii și chiar al limbajului corporal. Ascultarea este un act activ, presupune să auzi plus să deduci, să înțelegi, să interpretezi și să dai sens celor auzite.
Generalități între a auzi și a asculta
Cineva poate să te audă, dar dacă nu este atent nu va înțelege ceea ce spui, deci te-a auzit, dar nu te-a ascultat.
Pentru a vedea acest lucru cu ușurință avem un exemplu destul de obișnuit: Într-un restaurant aglomerat, auziți zgomotul mai multor conversații, dar nu o auziți decât pe cea care vă interesează, adică pe cea a însoțitorilor dumneavoastră. Auziți și percepeți zgomotul ambiental, chiar auziți clar unele cuvinte, dar ascultați și acordați atenție doar la ceea ce contează pentru dumneavoastră, și la asta acordați atenție și faceți un efort să ascultați în mijlocul întregului zgomot. Ai putea auzi cu ușurință conversația de la masa alăturată, dar dacă nu ești atent, nu o poți înțelege, auzi sau repeta.
Pe de altă parte, este evident că cea mai frecventă greșeală în folosirea acestor termeni este atunci când se întreabă receptorul sau interlocutorul, nu este același lucru și nici nu este indiferentă folosirea lui: mă auzi? sau mă auzi?
- Mă auzi? Se referă la a ști dacă sunetul ajunge în mod adecvat la ascultător.
- Mă auzi? Se referă la faptul dacă înțelegeți sau nu mesajul.
Când vorbiți la telefon, dacă apar unele probleme tehnice, apar unele interferențe și sunetul nu ajunge la interlocutor, prin urmare, nu auziți deși acordați atenția necesară, în mod contradictoriu, ascultați (acordați interes) dar nu auziți (niciun sunet nicio voce nu ajunge la simțul auditiv.
Un alt caz foarte unic apare atunci când vizitați o țară în care se vorbește o altă limbă, puteți auzi ce vorbesc ei, dar cuvintele pe care le pronunță nu au sens pentru dumneavoastră. Urechea vă permite să le recepționați sunetele, dar, întrucât nu le cunoașteți în prealabil semnificația, acestea vor fi doar zgomote pentru creierul dumneavoastră. Ascultarea mesajelor într-o altă limbă devine un proces complex, ai nevoie de abilitatea de a le interpreta și de a le da un sens, fie folosind memoria ta, fie limbajul corporal al vorbitorului.
În concluzie, trebuie să știi că mulți oameni cred că a auzi și a asculta sunt același lucru și că sunt un act natural și normal, că pentru a evita acest lucru ar trebui doar să-și acopere urechile, astfel încât să nu dezvolte niciodată o adevărată abilitate de a asculta, limitându-și astfel simțurile și cunoștințele.
Ei nu sunt capabili să audă ceea ce spun, dar sunt capabili să audă ceea ce spun ei.