În 1999, Consiliul de Acreditare pentru Educație Medicală Postuniversitară (ACGME) a selectat și a aprobat un set de competențe pentru a ajuta la definirea abilităților fundamentale pe care ar trebui să le posede fiecare medic practicant. Aceste șase competențe de bază ale ACGME, așa cum sunt ele numite, au fost dezvoltate ca o modalitate de a modela și evalua educația rezidenților. În acest fel, ACGME a urmărit să creeze programe educaționale care să reflecte abilități și atribute care sunt direct relevante pentru îngrijirea pacienților, pregătind rezidenții pentru o practică zilnică de succes. Mai recent, American Board of Medical Specialties (ABMS) a integrat competențele de bază ale ACGME în programul de menținere a certificării (MOC).
În această serie de articole de blog, vom oferi o prezentare detaliată a fiecăreia dintre competențele de bază ale ACGME. De asemenea, vom prezenta etapele asociate cu învățarea și îndeplinirea competențelor de bază ACGME în diferite specialități medicale.
Ce sunt competențele de bază ACGME?
Competențele de bază ale ACGME măsoară abilitatea unui medic de a administra un nivel înalt de îngrijire pentru a diagnostica și trata boli, de a oferi și implementa strategii pentru a îmbunătăți continuu sănătatea și starea de bine a pacienților, de a oferi sfaturi și resurse pentru a preveni bolile la pacienți și de a oferi nu numai tratament fizic, ci și sprijin emoțional pe măsură ce medicul îngrijește pacienții și interacționează cu familiile și sistemele de sprijin ale pacienților.
Cele șase competențe de bază ale ACGME sunt următoarele:
- Învățarea și îmbunătățirea bazată pe practică
- Îngrijirea pacientului și abilitățile procedurale
- Practica bazată pe sisteme
- Cunoștințe medicale
- Abilități interpersonale și de comunicare
- Profesionalism
Peste competențele de bază ale ACGME: Milestones and EPAs
Milestones
Mai recent, ACGME a colaborat cu consiliile membre ABMS pentru a dezvolta repere specifice pentru fiecare specialitate care să susțină cele 6 competențe generale. Reperele oferă un cadru prin care rezidenții și, mai târziu, medicii, pot fi evaluați, folosind elemente cheie ale fiecărei competențe pe care se așteaptă ca un medic să le demonstreze. Prin determinarea cunoștințelor, abilităților și a altor atribute care participă la fiecare competență de bază ACGME și la subcompetențele sale, ACGME poate cuantifica nu numai gradul de pregătire al rezidenților, ci și eficacitatea programelor de formare medicală.
AcGME definește reperele după cum urmează:
„… un reper este un punct semnificativ în dezvoltare. În scopul acreditării, reperele sunt rezultate de dezvoltare bazate pe competențe (de exemplu, cunoștințe, abilități, atitudini și performanțe) care pot fi demonstrate progresiv de către rezidenți și bursieri de la începutul educației lor până la absolvire și până la practica nesupravegheată a specialităților lor.”
Reperele sunt specifice specialității. Deși unele repere se pot aplica la mai multe specialități, majoritatea specialităților își definesc propriul set de repere pentru a evalua competența în cadrul acelui domeniu al medicinei. Ca exemplu, următoarea este o listă a reperelor în medicina internă:
- Reunește și sintetizează informații esențiale și precise pentru a defini problema(ele) clinică(e) a(le) fiecărui pacient.
- Întocmește și realizează un plan de management cuprinzător pentru fiecare pacient.
- Manageriază pacienții cu responsabilitate și independență progresivă.
- Competență în efectuarea procedurilor.
- Solicită și oferă asistență consultativă.
- Cunoștințe clinice
- Cunoașterea testelor și procedurilor de diagnosticare.
- Funcționează eficient în cadrul unei echipe interprofesionale (de exemplu, colegi, consultanți, asistenți medicali, profesioniști auxiliari și alt personal de sprijin).
- Recunoaște erorile sistemului și pledează pentru îmbunătățirea sistemului.
- Identifică forțele care au un impact asupra costului asistenței medicale și pledează pentru și practică o îngrijire eficientă din punct de vedere al costurilor.
- Transferă pacienții în mod eficient în cadrul și între sistemele de furnizare a serviciilor de sănătate.
- Monitorizează practica cu un obiectiv de îmbunătățire.
- Învață și se îmbunătățește prin intermediul auditului de performanță.
- Învață și se îmbunătățește prin feedback.
- Învață și se îmbunătățește la punctul de îngrijire.
- Are interacțiuni profesioniste și respectuoase cu pacienții, îngrijitorii și membrii echipei interprofesionale (de exemplu, colegi, consultanți, asistenți medicali, profesioniști auxiliari și personal de sprijin).
- Aceptă responsabilitatea și își duce la îndeplinire sarcinile.
- Răspunde la caracteristicile și nevoile unice ale fiecărui pacient.
- Dă dovadă de integritate și comportament etic în conduita profesională.
- Comunică eficient cu pacienții și îngrijitorii.
- Comunică eficient în cadrul echipelor interprofesionale (de ex.ex. colegi, consultanți, asistenți medicali, profesioniști auxiliari și alt personal de sprijin).
- Utilizează și completează în mod adecvat dosarele de sănătate.
Etapele de referință sunt evaluate pe o scară de la „neevaluabil încă” la „aspirațional”. Fiecare etapă de pe această scală măsoară competența presupunând că rezidenții vor începe la un capăt al scalei și, pe măsură ce dobândesc mai multe cunoștințe și pregătire, vor urca pe scală până la nivelul final.
La capătul inferior al scalei, un rezident poate prezenta „deficiențe critice”, ceea ce înseamnă că comportamentele cursanților indică o lipsă semnificativă de performanță și nu se încadrează în spectrul de dezvoltare a competenței. Pe măsură ce un rezident urcă pe scală, el sau ea poate prezenta comportamentele unui cursant timpuriu, apoi ale unui cursant avansat care prezintă o îmbunătățire a abilităților.
Când un rezident este considerat „pregătit pentru practica nesupravegheată”, el sau ea a demonstrat abilități care corespund unui medic practicant tipic, unul care ar putea practica fără îndrumare și supraveghere continuă. Deși acesta este, în mod evident, scopul final al oricărui program de formare medicală, unii rezidenți pot demonstra acest nivel de competență în etape de etapă pe parcursul formării sale. În vârful acestei scale, un rezident „aspirațional” este cel care a avansat dincolo de repere și poate fi considerat un expert sau chiar un model de rol. Este de înțeles că nivelul „aspirațional” este rezervat rezidenților exemplari.
Dar mai multe schimbări sunt pe drum.
Activități profesionale de încredere
ACGME pune acum bazele pentru ca programele de rezidențiat să treacă la utilizarea activităților profesionale de încredere (EPA) ca parte esențială a evaluării competențelor rezidenților. În timp ce reperele ar putea fi oarecum abstracte și necesită presupuneri cu privire la cunoștințe, EPA-urile ar trebui să fie toate activități observabile. De exemplu, o EPA pentru un spitalizator pediatru ar putea fi: să servească drept pediatru primar de internare pentru copiii sănătoși anterior care suferă de probleme acute comune, iar pentru un stagiar de medicină de familie ar putea include „Să evalueze și să gestioneze simptome nediferențiate și afecțiuni complexe”. Consiliile, societățile și cercetătorii din domeniul educației sunt încă în curs de dezvoltare a EPA specifice specialității, iar acestea nu sunt încă utilizate pe scară largă în evaluarea rezidenților.
Pentru programele de Graduate Medical Education (GME), reperele ACGME Core Competencies oferă informații explicite și structurate care pot direcționa curriculum-ul și pot îmbunătăți evaluarea rezidenților și a bursierilor. Prin utilizarea datelor din repere, programele GME pot identifica zonele potențiale de dificultate în practica medicală și pot consolida materialul în jurul acestor zone la nivel educațional. Capacitatea stagiarilor de a îndeplini aceste repere poate fi urmărită până la educația lor în cadrul competențelor de bază ale ACGME. În acest fel, reperele ACGME Core Competencies măsoară mai mult decât performanța rezidentului și a colegului; ele evaluează calitatea formării și educației medicale în ansamblu.
Citește mai multe despre cele șase ACGME Core Competencies:
- Explorarea ACGME Core Competencies (Partea 1 din 7)
- Explorarea ACGME Core Competencies: Îngrijirea pacientului și abilitățile procedurale (Partea 3 din 7)
- Explorarea competențelor de bază ACGME: Systems-Based Practice (Partea 4 din 7)
- Exploring the ACGME Core Competencies: Cunoștințe medicale (Partea 5 din 7)
- Explorarea competențelor de bază ACGME: Abilități interpersonale și de comunicare (Partea 6 din 7)