Scris de:
Profesorul Muntzer Mughal
Chirurgul
Publicat: 02/01/2018
Edit by: Jay Staniland
O fistulă traheoesofagiană (TOF) este o conexiune anormală între trahee (trahee) și esofag (esofag).
Fistulele traheoesofagiene sunt fie congenitale, fie dobândite, fistulele congenitale fiind mai frecvente și prezentându-se la scurt timp după naștere și sunt tratate de către chirurgii pediatri. Acest articol se referă la prezentarea și tratamentul fistulelor traheoesofagiene dobândite la adulți.
Ce cauzează fistulele traheoesofagiene dobândite la adulți?
Esofagul este în contact cu traheea pe toată lungimea, de la gât până la mijlocul toracelui. O fistulă poate apărea la orice nivel de-a lungul acestei zone de contact. La adulți, marea majoritate a FTO sunt dobândite din cauza unui număr de afecțiuni.
Acestea includ afecțiuni maligne ale traheei, cum ar fi tumorile esofagiene și necroza tisulară cauzată de acestea și traumatisme cauzate de intervenții la nivelul traheei sau al esofagului, cum ar fi stentarea esofagului și traheostomia. FTO-urile sunt din ce în ce mai des văzute ca o complicație a tratamentului adesea reușit al tumorii maligne esofagiene, de exemplu cu chimioradioterapie și stenting.
Care sunt simptomele fistulei traheoesofagiene?
Dacă FTO este mică, este posibil să nu existe niciun simptom, însă dacă fistula este suficient de mare pentru a permite saliva sau lichidul să treacă din esofag în trahee, prezentarea va fi cu o tuse recurentă, în special la mâncare și băutură, precum și cu infecții toracice recurente.
Fotula traheoesofagiană poate fi diagnosticată cu ajutorul imagisticii radiologice, fie cu o înghițitură cu contrast, fie cu o tomografie computerizată, precum și cu bronhoscopie.
Cum se tratează fistula traheoesofagiană?
Tratamentul depinde de cauza care stă la baza FTO, precum și de locul și dimensiunea fistulei. FTO-urile sunt rare și necesită expertiza unei echipe multidisciplinare pentru a obține cele mai bune rezultate. Competențele necesare includ expertiza gastroenterologilor intervenționiști, a medicilor respiratori, a chirurgilor toracici și UGI.
Tratamentul ideal pentru o TOF este închiderea chirurgicală a acesteia, asigurându-se că este tratată și boala de bază. Operațiile pot fi dificile din punct de vedere tehnic, necesitând experiență în operarea traheei și a esofagului, precum și capacitatea de a reconstrui esofagul cu ajutorul stomacului sau al colonului. TOF-urile înalte necesită, de asemenea, expertiza de a putea opera în gât și de a se asigura că nu sunt afectați nervii care alimentează corzile vocale.
Există foarte puține centre în Marea Britanie care au expertiza în tratarea TOF-urilor. Pentru a face o programare la un specialist traheoesofagian, faceți clic aici.
Studii de caz ale pacienților cu fistulă traheoesofagiană
Pacientul A
Acest pacient s-a prezentat la vârsta de 29 de ani cu un istoric de câțiva ani de simptome care se credea că se datorează astmului. Când tratamentul pentru astm nu a dus la o ameliorare, a fost supusă unor investigații suplimentare, inclusiv o tomografie computerizată care a arătat o mică FTO situată la rădăcina gâtului. Aceasta a fost evaluată prin bronhoscopie și esofagoscopie, după care s-a efectuat o operație prin gât, închizând fistula și interpunând țesut muscular între esofag și trahee separate. Aceasta și-a revenit fără probleme și a fost externată o săptămână mai târziu, cu simptomele rezolvate.
Pacientul B
Acest pacient era cunoscut ca având o afecțiune numită sclerodermie care afectează esofagul și are ca rezultat dificultăți la înghițire. Ea s-a prezentat cu o înrăutățire a deglutiției la vârsta de 55 de ani și a fost supusă unei endoscopii. Aceasta a arătat o anomalie la nivelul esofagului, care a fost supusă unei biopsii, iar raportul patologic a arătat un limfom cu celule B. A urmat o chimioterapie de succes pentru această afecțiune, dar, din păcate, a dezvoltat ca urmare o FTO.
A fost supusă unei închideri a fistulei împreună cu îndepărtarea esofagului care era bolnav și o reconstrucție ulterioară care a implicat transformarea stomacului într-un tub care a fost apoi dus până la gât, sub stern, și unit cu esofagul sănătos rămas în gât. Deși a dezvoltat o scurgere de la îmbinarea din gât, aceasta s-a vindecat în cele din urmă și acum poate înghiți corect și a fost vindecată de fistulă.