Obiectiv: Să se determine în frecvența cardiacă maximă în testul de efort la indivizi aparent sănătoși poate fi estimată mai corect prin formula 220-age (Astrand) sau prin tabelul lui Sheffield.
Design: Analiza retrospectivă a istoricului clinic și a testului de efort al persoanelor aparent sănătoase supuse unui control cardiac.
Participanți: Eșantionare secvențială a 170 de persoane sănătoase supuse unui control cardiac între aprilie 1988 și septembrie 1992.
Material și metode: Compararea frecvenței cardiace maxime a indivizilor studiați prin protocoalele lui Bruce și Bruce modificat, în testul de efort întrerupt prin oboseală, și cu valorile estimate prin formule: 220-vârsta versus tabelul Sheffield.
Rezultate: Frecvența cardiacă maximă este similară cu ambele protocoale. Acest parametru la indivizii normali este mai bine prezis de formula 220-age.
Concluzii: Frecvența cardiacă maximă cardiacă teoretică determinată de formula 220-age ar trebui să fie recomandată pentru o persoană sănătoasă și, din acest motiv, tabelul Sheffield a fost exclus din practica noastră clinică.