1. Obezitatea este cea mai frecventă tulburare nutrițională din SUA și este o cauză majoră a hipertensiunii esențiale la om. Deși mecanismele precise prin care obezitatea crește tensiunea arterială (TA) nu sunt pe deplin înțelese, există dovezi clare că funcția renală anormală joacă un rol-cheie în hipertensiunea din obezitate. 2. Obezitatea crește reabsorbția tubulară și acest lucru deplasează natriureza presiunii spre o PA mai mare. Reabsorbția tubulară crescută nu este direct legată de hiperinsulinemie, dar este strâns legată de activarea sistemelor simpatic și renină-angiotensină, precum și de posibile modificări ale forțelor fizice intrarenale cauzate de compresia medulară datorată acumulării de țesut adipos în jurul rinichiului și de creșterea matricei extracelulare în interiorul rinichiului. 3. Obezitatea este, de asemenea, asociată cu o vasodilatație renală marcată și o rată de filtrare glomerulară crescută, care sunt răspunsuri compensatorii care ajută la depășirea reabsorbției tubulare crescute și la menținerea echilibrului de sodiu. Cu toate acestea, vasodilatația renală cronică determină creșterea presiunii hidrostatice și a stresului de perete în glomeruli, care, împreună cu creșterea lipidelor și intoleranța la glucoză, pot provoca glomeruloscleroză și pierderea funcției nefronilor la subiecții obezi. Deoarece obezitatea este o cauză primară a hipertensiunii esențiale, precum și a diabetului de tip II, există motive întemeiate pentru a crede că obezitatea poate fi, de asemenea, cea mai frecventă cauză a bolii renale în stadiu terminal. 4. Sunt necesare cercetări viitoare pentru a determina mecanismele prin care creșterea excesivă în greutate activează sistemele neuroumorale și alterează structura și funcția renală. Din cauza prevalenței ridicate a obezității în majoritatea țărilor industrializate, deslușirea acestor mecanisme va oferi probabil o mai bună înțelegere a fiziopatologiei hipertensiunii esențiale umane și a insuficienței renale cronice.